amorezat definitie

2 intrări

25 definiții pentru amorezat

amorezá vr (a) [At: PANN, E. II, 95 / Pzi: ~zéz / V: amur-, amuriza / E: amorez] 1 (Pop; im) A se îndrăgosti (de cineva) Si: a se înamora. 2 (Îe) A se ~ lulea A se îndrăgosti la nebunie.
amorezát1 sn [At: ȘEZ. IV, 138 / V: amur-, amuriz- / E: amoreza] Îndrăgostire.
amorezát2, ~ă [At: NEGRUZZI, S. 251 / V: amur-, amuriz- / Pl: ~zați, ~e / E: amoreza] 1-2 smf, a (Persoană) care s-a amorezat (1) Si: îndrăgostit (1). 3 a (Îe) A fi ~ lulea Îndrăgostit foarte tare (de cineva). 4 a (Înv) Plin de dragoste Si: amoros. 5 smf (Înv) Iubit.
AMOREZÁ, amorezez, vb. I. Refl. (Înv.) A se îndrăgosti de cineva; a se înamora. – Din amorez.
AMOREZÁT, -Ă, amorezați, -te, adj. (Înv.) Îndrăgostit. – V. amoreza.
AMOREZÁ, amorezez, vb. I. Refl. A se îndrăgosti de cineva; a se înamora. – Din amorez.
AMOREZÁT, -Ă, amorezați, -te, adj. Îndrăgostit. – V. amoreza.
AMOREZÁ, amorezez, vb. I. Refl. A se îndrăgosti (de cineva). Pentru mine erai zeul unui mit olimpian... Și de care al meu suflet iubitor s-amorezase. MACEDONSKI, O. I 75. Se povestește cum că odată Un derviș pustnic, om cuvios, S-amorezase văzînd o fată Cu trup subțire, cu chip frumos. ALEXANDRESCU, M. 325.
AMOREZÁT, -Ă, amorezați, -te, adj. 1. Îndrăgostit. Mișu era amorezat de nevasta unui cîrciumar din dosul Cișmigiului. CARAGIALE, O. I 278. ♦ (Substantivat) Amorez, iubit. Cunosc că mă iubești, o văd neîncetat, Dar oare n-ai avut vrun alt amorezat? NEGRUZZI, S. II 19. 2. (Învechit) Plin de dragoste; drăgăstos. Această întrerupere a unei vorbe amorezate pătrunse pe biata fată, care tăcu. NEGRUZZI S. I 18.
AMOREZÁ, amorezez, vb. I. Refl. A se îndrăgosti de cineva. – Din amorez.
AMOREZÁT, -Ă, amorezați, -te, adj. Îndrăgostit; (înv.) plin de dragoste, drăgăstos. – V. amoreza.
amorezá (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 se amorezeáză
amorezá vb., ind. prez. 1 sg. amorezéz, 3 sg. și pl. amorezeáză
AMOREZÁ vb. v. îndrăgosti.
AMOREZÁT adj. v. îndrăgostit.
AMOREZÁ vb. I. refl. A se îndrăgosti de cineva. [< amorez, cf. it. amoreggiare].
AMOREZÁ vb. refl. a se îndrăgosti. (< amorez)
A SE AMOREZÁ mă ~éz intranz. A prinde dragoste (față de o persoană de sex opus); a se înamora; a se îndrăgosti. /Din amorez
amorezà v. a prinde dragoste, a îndrăgi pe cineva.
amorezat a. care iubește cu foc.
*amorezát, -ă adj. (d. amorez). Vulg. Înamorat. Subst. Amant.
*amorezéz (mă) v. refl. (d. amoréz). Vulg. Mă înamorez, mă îndrăgostesc.
*înamoréz (mă) v. refl. (it. innamorarsi, d. amore, amor). Mă îndrăgostesc, prind ĭubire de o ființă de alt sex. (E maĭ elegant de cît a se amoreza).
AMOREZA vb. a se îndrăgosti, (livr.) a se înamora. (S-a ~ nebunește de el.)
AMOREZAT adj. îndrăgostit, (livr.) înamorat. (Un tînăr ~.)

amorezat dex

Intrare: amoreza
amoreza verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: amorezat
amorezat adjectiv