Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

38 defini╚Ťii pentru amoreza

amor├ęz, ~ (rar) ~─â smf [At: GORJAN, H. IV, 179 / Pl: ~i, ~e / V: (├«nv) amu-, -reaz, -reaz─â / E: fr amoureuse, ref─âcut dup─â feminin amore(a)z─â] 1 (├Än teatru; ├«e) Prim ~ Actor care interpreteaz─â pe scen─â rolul t├ón─ârului ├«ndr─âgostit. 2 (Pop; im) Iubit.
amorez├í vr (a) [At: PANN, E. II, 95 / Pzi: ~z├ęz / V: amur-, amuriza / E: amorez] 1 (Pop; im) A se ├«ndr─âgosti (de cineva) Si: a se ├«namora. 2 (├Äe) A se ~ lulea A se ├«ndr─âgosti la nebunie.
AMOR├ëZ, amorezi, s. m. (├Änv.) Adorator, ├«ndr─âgostit, iubit2 (2). ÔŚŐ Prim-amorez = actor care interpreteaz─â pe scen─â rolul t├ón─ârului ├«ndr─âgostit. ÔÇô Din amorez─â.
AMOREZ├ü, amorezez, vb. I. Refl. (├Änv.) A se ├«ndr─âgosti de cineva; a se ├«namora. ÔÇô Din amorez.
AMOR├ëZ─é, amoreze, s. f. (├Änv.) Iubit─â2 (2). ÔÇô Dup─â fr. amoureuse.
AMOR├ëZ, amorezi, s. m. (Fam.) Adorator, ├«ndr─âgostit, iubit2 (2). ÔŚŐ Prim-amorez = actor care interpreteaz─â pe scen─â rolul t├ón─ârului ├«ndr─âgostit. ÔÇô Din amorez─â.
AMOREZ├ü, amorezez, vb. I. Refl. A se ├«ndr─âgosti de cineva; a se ├«namora. ÔÇô Din amorez.
AMOR├ëZ─é, amoreze, s. f. (├Änv.) Iubit─â2 (2). ÔÇô Dup─â fr. amoureuse.
AMOR├ëZ, amorezi, s. m. (Ast─âzi rar) Adorator, ├«ndr─âgostit. Vorbeau despre el, spun├«nd nu dr─âgu╚Ťul, nu amorezul, ci logodnicul domni╚Öoarei Vasilica. PAS, Z. I 309. Plopii, umbre solitare... Vis─âtori ca amorezii Stau de veghe la fereastr─â. TOP├ÄRCEANU, S. A. 30. Pe-acea mare ├«n─âl╚Ťime singuri doi tineri sc─âpar─â, Ginga╚Öa fat─â Selmina ╚Ö-amorezul s─âu iubit. NEGRUZZI, S. II 7. ÔÖŽ Prim-amorez = actor care interpreteaz─â pe scen─â rolul t├«n─ârului ├«ndr─âgostit.
AMOREZ├ü, amorezez, vb. I. Refl. A se ├«ndr─âgosti (de cineva). Pentru mine erai zeul unui mit olimpian... ╚śi de care al meu suflet iubitor s-amorezase. MACEDONSKI, O. I 75. Se poveste╚Öte cum c─â odat─â Un dervi╚Ö pustnic, om cuvios, S-amorezase v─âz├«nd o fat─â Cu trup sub╚Ťire, cu chip frumos. ALEXANDRESCU, M. 325.
AMOR├ëZ─é, amoreze, s. f. (├«nvechit) Iubit─â. Edvin sprijinea ├«n bra╚Ťe p-a lui scump─â amorez─â. NEGRUZZI, S. II 10.
AMOR├ëZ, amorezi, s. m. (Ast─âzi rar, adesea peior.) Adorator, ├«ndr─âgostit. ÔŚŐ Prim-amorez = actor care interpreteaz─â pe scen─â rolul t├ón─ârului ├«ndr─âgostit. ÔÇô Din amorez─â.
AMOREZ├ü, amorezez, vb. I. Refl. A se ├«ndr─âgosti de cineva. ÔÇô Din amorez.
AMOR├ëZ─é, amoreze, s. f. (├Änv.) Iubit─â. ÔÇô Dup─â fr. amoureuse.
amor├ęz (├«nv.) s. m., pl. amor├ęzi
amorezá (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 se amorezeáză
amor├ęz─â (├«nv.) s. f., g.-d. art. amor├ęzei; pl. amor├ęze
amor├ęz s. m., pl. amor├ęzi
amorez├í vb., ind. prez. 1 sg. amorez├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. amoreze├íz─â
amor├ęz─â s. f., g.-d. art. amor├ęzei; pl. amor├ęze
AMORÉZ s. v. amant, concubin, iubit, prieten.
AMOREZÁ vb. v. îndrăgosti.
AMORÉZĂ s. v. amantă, concubină, iubită, prietenă.
AMOR├ëZ s.m. ╚Öi f. Iubit, dr─âgu╚Ť, ibovnic. ÔÖŽ (Adesea peior.) Adorator, ├«ndr─âgostit. ÔŚŐ Prim amorez = actor care interpreteaz─â rolul t├ón─ârului ├«ndr─âgostit ├«ntr-o pies─â de teatru. [Dup─â fr. amoureux].
AMOREZÁ vb. I. refl. A se îndrăgosti de cineva. [< amorez, cf. it. amoreggiare].
AMOR├ëZ, -─é s. m. f. iubit(─â). ÔŚŐ (fam.) adorator, ├«ndr─âgostit. ÔÖŽ prim-~ = actor care interpreteaz─â rolul t├ón─ârului ├«ndr─âgostit ├«ntr-o pies─â de teatru. (dup─â fr. amoureux)
AMOREZÁ vb. refl. a se îndrăgosti. (< amorez)
AMOR├ëZ ~i m. fam. Persoan─â care ├«ntre╚Ťine rela╚Ťii de dragoste cu o persoan─â de sex opus. ÔŚŐ Prim ~ actor care joac─â pe scen─â rolul unui t├ón─âr ├«ndr─âgostit. /Din amorez─â
A SE AMOREZ├ü m─â ~├ęz intranz. A prinde dragoste (fa╚Ť─â de o persoan─â de sex opus); a se ├«namora; a se ├«ndr─âgosti. /Din amorez
AMOR├ëZ─é ~e f. Femeie care ├«ntre╚Ťine rela╚Ťii de dragoste cu un b─ârbat. /<fr. amoureuse
amorezà v. a prinde dragoste, a îndrăgi pe cineva.
*amor├ęz, -e├íz─â s., pl. ej─ş, eze (dup─â fr. amoureaux, fem. -euse, amant, -├ínt─â). Sec. 19. Az─ş vulg. Amant, amant─â.
*amorez├ęz (m─â) v. refl. (d. amor├ęz). Vulg. M─â ├«namorez, m─â ├«ndr─âgostesc.
*├«namor├ęz (m─â) v. refl. (it. innamorarsi, d. amore, amor). M─â ├«ndr─âgostesc, prind ─şubire de o fiin╚Ť─â de alt sex. (E ma─ş elegant de c├«t a se amoreza).
amorez s. v. AMANT. CONCUBIN. IUBIT. PRIETEN.
AMOREZA vb. a se îndrăgosti, (livr.) a se înamora. (S-a ~ nebunește de el.)
amorez─â s. v. AMANT─é. CONCUBIN─é. IUBIT─é. PRIETEN─é.

Amoreza dex online | sinonim

Amoreza definitie

Intrare: amorez
amorez admite vocativul substantiv masculin
amorez─â substantiv feminin admite vocativul
Intrare: amoreza
amoreza verb grupa I conjugarea a II-a