amoralísm sn [At: CONTEMP., Seria II, 1949, nr 126, 6/2 / Pl: ? / E: amoral + -ism] 1-2 (Concepție sau doctrină care preconizează o) atitudine indiferentă față de morală.

AMORALÍSM s. n. Doctrină care contestă existența fundamentelor obiective ale moralei și, pe acest temei, normele și principiile ei. – Din fr. amoralisme.

AMORALÍSM s. n. Concepție care preconizează o atitudine indiferentă față de morală; faptul de a nu recunoaște valabilitatea nici unei morale. – Din fr. amoralisme.

AMORALÍSM s. n. Concepție care preconizează o atitudine indiferentă față de morală. – Fr. amoralism.

amoralísm s. n.

amoralísm s. n.

AMORALÍSM s.n. (Fil.) Negarea oricărei morale și implicit a conștiinței morale; renunțare la morală; dispreț față de conștiință și cinste. [< fr. amoralisme].

AMORALÍSM s. n. concepție care preconizează renunțarea la principiile morale; negare a oricărei morale. (< fr. amoralisme)

AMORALÍSM n. Concepție care preconizează o atitudine de negare sau de indiferență față de principiile moralității. /<fr. amoralism