amoráș sm [At: I. VĂCĂRESCUL, P. 466 / Pl: ~i / E: amor + -aș] 1-2 (Îvp; șhp) Iubit. 3 Reprezentare, în artele plastice, a zeului amorului (6) ca un copil gol cu aripi. 4 (Bot) Amor (7).

AMORÁȘ, amorași, s. m. Diminutiv al lui amor; reprezentare, în artele plastice, a zeului amorului ca un copil gol cu aripi. – Amor + suf. -aș.

AMORÁȘ, amorași, s. m. Diminutiv al lui amor; reprezentare, în artele plastice, a zeului amorului ca un copil gol cu aripi. – Amor + suf. -aș.

AMORÁȘ, amorași, s. m. 1. (Popular și familiar) Diminutival lui amor (1). Amorașul nu l-oi spune. ȘEZ. III 61.. ♦ Iubit, ibovnic. Amorașul mi se-nsoară. TEODORESCU, P. P. 682. 2. Reprezentare, în artele plastice, a zeului amorului, în chip de copil cu aripioare, purtînd (de obicei) un arc cu săgeți. Bătaia metalică a pendulei mari de mahon și sticlă cu amorași de bronz. DUMITRIU, B. F. 48.

AMORÁȘ, amorași, s. m. Diminutiv al lui amor; reprezentare, în artele plastice, a zeului amorului.

amoráș s. m., pl. amoráși

amoráș s. m., pl. amoráși

AMORÁȘ s. (ARTE PLAST.) putto.

AMORÁȘ s.m. Statuetă reprezentând pe Amor – zeul dragostei. [Pl. -și. / < amor + -aș].

AMORÁȘ ~i m. (diminutiv de la amor) (în artele plastice) Reprezentare a zeului amorului ca un copil gol cu aripi, înarmat cu arc și cu săgeți. /amor + suf. ~aș

amoraș m. 1. persoană iubită; 2. copil drăguț sau și statuetă reprezentând pe Amor ca copil.

*amoráș m. (d. amor). Vulg. Statuetă care-l reprezentă pe Amor în formă de copil.

AMORAȘ s. (ARTE PLAST.) putto.