amorțeală definitie

14 definiții pentru amorțeală

amorțeálă sf [At: ISPIRESCU, L. 106 / V: (reg) -țală / Pl: ~eli / E: amorți + -eală] Stare de insensibilitate totală față de durere, produsă de un accident, de o boală sau cu ajutorul unei substanțe anestezice Si: amorțire cf anestezie.
AMORȚEÁLĂ, amorțeli, s. f. Stare de insensibilitate trecătoare a corpului sau a unei părți a corpului; amorțire. – Amorți + suf. -eală.
AMORȚEÁLĂ, amorțeli, s. f. Stare de insensibilitate trecătoare a corpului sau a unei părți a corpului; amorțire. – Amorți + suf. -eală.
AMORȚEÁLĂ, amorțeli, s. f. Stare de insensibilitate trecătoare a corpului sau a unei părți a corpului. – Din amorți + suf. -eală.
amorțeálă s. f., g.-d. art. amorțélii; pl. amorțéli
amorțeálă s. f., g.-d, art. amorțélii; pl. amorțéli
AMORȚEÁLĂ s. toropeală, toropire. (Stare de ~.)
Amorțeală ≠ dezmorțeală
AMORȚEÁLĂ ~éli f. Insensibilitate trecătoare a corpului sau a unei părți a lui; stare a celui amorțit. [G.- D. amorțelii] /a amorți + suf. ~eală
amorțeală f. starea celui amorțit: înțepenire, oboseală.
amorțeálă f., pl. elĭ. Starea celuĭ amorțit: ursu stă ĭarna în amorțeală, (fig.) un orășel în amorțeală.
AMORȚEA s. toropeală, toropire. (Stare de ~.)
amorțeálă, amorțeli, s.f. – (med.) Inflamare a corzilor vocale, răgușeală. Se tratează cu ouă crude și lapte fierbinte (D. Pop, 1970: 99). – Din amorți + suf. -eală (DEX).
amorțeálă, -eli, s.f. – (med.) Inflamare a corzilor vocale, răgușeală. Se tratează cu ouă crude și lapte fierbinte (D. Pop 1970: 99). – Din amorți (< lat. ammortire) + -eală.

amorțeală dex

Intrare: amorțeală
amorțeală substantiv feminin