Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru amonit

amon├şt sm [At: DA / Pl: ~i╚Ťi / E: fr ammonite] (Glg; lpl) 1 Ordin de molu╚Öte cefalopode fosile, cu cochilia spiralat─â ├«mp─âr╚Ťit─â ├«n compartimente, care au tr─âit ├«n paleozoic. 2 Molusc─â din ordiul amoni╚Ťilor (1).
AMON├ŹT, amoni╚Ťi, s. m. (La pl.) Ordin de molu╚Öte cefalopode fosile, cu cochilia ├«n form─â de spiral─â ├«mp─âr╚Ťit─â ├«n mai multe compartimente, care au tr─âit ├«n paleozoic; (╚Öi la sg.) molusc─â apar╚Ťin├ónd acestui ordin. ÔÇô Din fr. ammonite.
AMON├ŹT, amoni╚Ťi, s. m. (La pl.) Ordin de molu╚Öte cefalopode fosile, cu cochilia ├«n form─â de spiral─â ├«mp─âr╚Ťit─â ├«n mai multe compartimente, care au tr─âit ├«n paleozoic; (╚Öi la sg.) molusc─â apar╚Ťin├ónd acestui ordin. ÔÇô Din fr. ammonite.
AMON├ŹT, amoni╚Ťi, s. m. Numele unei molu╚Öte cefalopode fosile cu cochilia ├«n form─â de spiral─â ╚Öi ├«mp─âr╚Ťit─â prin pere╚Ťi ├«n mai multe compartimente.
AMON├ŹT, amoni╚Ťi, s. m. Numele unor molu╚Öte cefalopode fosile cu cochilia ├«n form─â de spiral─â ├«mp─âr╚Ťit─â ├«n mai multe compartimente. ÔÇô Fr. ammonite.
amon├şt s. m., pl. amon├ş╚Ťi
amon├şt s. m., pl. amon├ş╚Ťi
AMON├ŹT s.m. Gen de molusc─â cefalopod─â fosil─â cu cochilia ├«n spiral─â, compartimentat─â. [Pl. -i╚Ťi. / < fr. ammonite, cf. Ammon ÔÇô zeu egiptean].
AMON├ŹT s.n. Exploziv constituit din azotat de amoniu ╚Öi compu╚Öi nitrici. [< germ. Ammonit].
AMON├ŹT1 s. m. cefalopod fosil cu cochilia ├«n spiral─â, compartimentat─â. (< fr. ammonite)
AMON├ŹT2 s. n. exploziv constituit din azotul de amoniu ╚Öi compu╚Öi nitrici. (< germ. Ammonit)
AMON├ŹT ~╚Ťi m. Molusc─â cefalopod─â fosil─â, cu cochilia ├«n spiral─â, ├«mp─âr╚Ťit─â ├«n compartimente. /<fr. ammonite
amonit m. soiu de scoici fosile.
*amon├şt m. (numele lu─ş Ammon [Jo─şe] ├«n Egipt; fr. ammonite). Geol. Un fel de melc─ş fosil─ş, numi╚Ť─ş alt─â-dat─â ╚Öi coarnele lu─ş Ammon.

Amonit dex online | sinonim

Amonit definitie

Intrare: amonit
amonit substantiv masculin