Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru amoniac

amoni├íc sn [At: DA / P: ~ni-ac / Pl: (rar) ~uri / E: fr amoniaque] (Chm) 1 Gaz incolor, cu miros foarte tare, ├«nec─âcios, caustic, ob╚Ťinut din combinarea hidrogenului cu azotul, care este ├«ntrebuin╚Ťat la fabricarea acidului azotic, a ├«ngr─â╚Ö─âmintelor azotoase, a explozivelor etc. 2 (├Äs) ~ lichid Solu╚Ťie de amoniac ├«n ap─â (├«ntrebuin╚Ťat─â ├«n industrie la fabricarea ghe╚Ťii artificiale etc).
AMONI├üC s. n. Gaz incolor, cu miros ├«n╚Ťep─âtor, ├«nec─âcios, ob╚Ťinut din combinarea hidrogenului cu azotul, folosit la fabricarea acidului azotic, a ├«ngr─â╚Ö─âmintelor azotoase, a explozivelor etc. [Pr.: -ni-ac] ÔÇô Din fr. ammoniaque.
AMONI├üC s. n. Gaz incolor, cu miros ├«n╚Ťep─âtor, ├«nec─âcios, ob╚Ťinut din combinarea hidrogenului cu azotul, ├«ntrebuin╚Ťat la fabricarea acidului azotic, a ├«ngr─â╚Ö─âmintelor azotoase, a explozivelor etc. [Pr.: -ni-ac] ÔÇô Din fr. ammoniaque.
AMONI├üC s. n. Gaz incolor, cu miros ├«n╚Ťep─âtor, ├«nec─âcios, foarte solubil ├«n ap─â, ob╚Ťinut din combinarea hidrogenului cu azotul; ├«n stare lichid─â se ├«ntrebuin╚Ťeaz─â la fabricarea ghe╚Ťii artificiale. ÔÇô Pronun╚Ťat: -ni-ac.
AMONI├üC s. n. Gaz incolor, cu miros ├«n╚Ťep─âtor, ├«nec─âcios, ob╚Ťinut din combinarea hidrogenului cu azotul. [Pr.: -ni-ac] ÔÇô Fr. ammoniaque.
amoniác (-ni-ac) s. n.
amoniác s. n. (sil. -ni-ac)
AMONI├üC s. (CHIM.) (├«nv.) spirt-de-╚Ťipirig.
AMONI├üC s.n. Gaz incolor, sufocant, cu miros ├«n╚Ťep─âtor, foarte solubil ├«n ap─â ╚Öi care se ob╚Ťine din combinarea hidrogenului cu azotul. [< fr. ammoniac ÔÇô nume comercial av├ónd la baz─â numele zeului egiptean Ammon].
AMONI├üC s. n. gaz incolor, sufocant, cu miros ├«n╚Ťep─âtor, ├«nec─âcios, combina╚Ťie a hidrogenului cu azotul. (< fr. ammoniac)
AMONI├üC n. Gaz incolor, sufocant, solubil ├«n ap─â, cu miros ├«n╚Ťep─âtor, ob╚Ťinut din combinarea hidrogenului cu azotul ╚Öi ├«ntrebuin╚Ťat la fabricarea de ├«ngr─â╚Ö─âminte ╚Öi de explozive. [Sil. -ni-] /<fr. ammoniaque, germ. Ammoniak
amoniac a. se zice de o sare, numit─â obi╚Önuit ╚Ťiperig. ÔĽĹ n. gaz incolor (numit ╚Öi alcali volatil) compus din azot ╚Öi hidrogen; dizolvat, se ├«ntrebuin╚Ťeaz─â pentru a cur─â╚Ťa argint─ârii, gr─âsimea de pe stofe ╚Öi pentru a cauteriza mu╚Öc─âtura insectelor sau a ╚Öerpilor.
*amoni├íc n., pl. ur─ş (vgr. ammoniak├│n, d. Ammon, numele lu─ş Jo─şe ├«n Egipt, de unde se aducea amoniacu, scos dintrÔÇÖo f├ęrul─â). Chim. Un gaz incolor vol├ítil cu miros p─âtrunz─âtor, compus din azot ╚Öi idrogen (Az H3). Solu╚Ťiune de amoniac, cu care se cauterizeaz─â mu╚Öc─âturile insectelor ╚Öi ╚Öerpilor ╚Öi se cur─â╚Ť─â stofele fine de gr─âsime din substan╚Ťe animale putrezite. A fost descoperit de Kunckel la 1612. Are o greutate atomic─â de 17, o densitate de 0,589, se licheface la -40┬░ la presiunea ordinar─â, ferbe la +37,7┬░ ╚Öi se solidific─â la -75┬░.
AMONIAC s. (CHIM.) (├«nv.) spirt-de-╚Ťipirig.

Amoniac dex online | sinonim

Amoniac definitie

Intrare: amoniac
amoniac substantiv neutru
  • silabisire: -ni-ac