amóc sn [At: BOUREANU, S. P. 24 / Pl: ~uri / V: -ok / E: ger Amok] 1 (Med) Boală mintală tropicală datorată abuzului de stupefiante și care se manifestă prin izbucniri de agresivitate și înclinație spre omucidere. 2 (Fig) Nebunie.

AMÓC, amocuri, s. n. Boală mintală tropicală, care se datorează abuzului de stupefiante și care se manifestă prin atitudini periculoase, cu impulsuri spre omucidere. ♦ Furie. – Din fr. amok.

AMÓC, amocuri, s. n. Boală mintală tropicală, care se datorează abuzului de stupefiante și care se manifestă prin atitudini periculoase, cu izbucniri spre omucidere. ♦ Furie. – Din fr. amok.

AMÓC s. n. Boală mintală tropicală care se datorește abuzului de stupefiante.

AMÓC s. n. Boală mintală tropicală care se datorește abuzului de stupefiante. – Fr. amok.

amóc s. n., pl. amócuri

amóc s. n., pl. amócuri

AMÓC s.n. 1. (Med.) Boală mintală tropicală, provocată de abuzul de stupefiante, de excitante etc., manifestată prin tendință la fugă și furie (criminală). 2. (Fig.) Izbucnire violentă, furie inexplicabilă. [Pl. -curi. / < fr. amok < malaiez. amok – nebunie furioasă].

AMÓC s. n. 1. boală mintală tropicală, provocată de abuzul de stupefiante, excitante etc., manifestată prin tendință la fugă și impulsuri criminale. 2. (fig.) izbucnire violentă. (< fr., engl. amok)

a da amocul în cineva expr. (er.) a se îndrăgosti de cineva.

a o lua amocul expr. (er. – d. femei) a dori să aibă relații sexuale

a-i veni (cuiva) amocul expr. a avea o ieșire nervoasă.

amoc, amocuri s. n. 1. ardoare 2. poftă de a face dragoste; excitație 3. furie 4. vagin

miere de amoc expr. (er.) spermă.