Dicționare ale limbii române

12 definiții pentru amină

amínă sf [At: IONESCU-MUSCEL, FIL. 406 / E: fr amine] (Chm) 1 Derivat organic al amoniacului obținut prin înlocuirea atomilor de hidrogen cu radicali carbonici, care se întrebuințează în industria coloranților și în cea farmaceutică. 2 (D. un coip, o substanță etc.; îc) Amino-acid Compus dintr-o amină și un radical acid.
AMÍNĂ, amine, s. f. Compus organic derivat al amoniacului. – Din fr. amine.
AMÍNĂ, amine, s. f. Compus organic derivat al amoniacului. – Din fr. amine.
AMÍNĂ, amine, s. f. Derivat al amoniacului, în care atomii de hidrogen sînt înlocuiți cu radicali organici.
AMÍNĂ, amine, s. f. Compus organic derivat al amoniacului. – Fr. amine.
amínă s. f., g.-d. art. amínei; pl. amíne
amínă s. f., g.-d. art. amínei; pl. amíne
AMÍNĂ s.f. 1. Substanță cu proprietățile amoniacului, care face parte dintr-un grup de baze azotate. 2. Combustibil folosit la avioanele reactoare. [< fr. amine].
AMÍNĂ s. f. compus organic din amoniac, prin substituirea atomilor de hidrogen cu radicali organici. (< fr. amine)
AMÍNĂ ~e f. 1) Substanță cu proprietăți de amoniac (care este folosită în industria coloranților, a maselor plastice etc.). 2) Combustibil folosit la avioanele cu reacție. /<fr. amine
*amínă f., pl. e. Chim. Corp care rezultă din înlocuirea unuĭa saŭ tuturor atomilor de idrogen din amoniac saŭ idrat de amoniŭ pin radicaliĭ mono- saŭ polivalențĭ aĭ idrocarburilor. Aminele-s lichide la temperatura ordinară și foarte volatile.
AMINĂ compus organic, derivat al amoniacului, folosit drept combustibil la avioanele reactoare.

amină definitie

amină dex

Intrare: amină
amină substantiv feminin