amiláză sf [At: ENC. TEHN. / Pl: ~ze / E: fr amylase] (Chm) Substanță azotată neutră produsă de pancreas, care transformă amidonul în maltază și glucoză și care se găsește în protoplasma celulei și în salivă.

AMILÁZĂ, amilaze, s. f. Substanță produsă de pancreas, care (în timpul digestiei) transformă amidonul în maltoză și glucoză. – Din fr. amylase.

AMILÁZĂ, amilaze, s. f. Substanță produsă de pancreas, care (în timpul digestiei) transformă amidonul în maltoză și glucoză. – Din fr. amylase.

AMILÁZĂ, amilaze, s. f. Substanță azotată neutră,, care transfoimă amidonul în maltoză și glucoză; se găsește în protoplasma celulei și în salivă.

AMILÁZĂ, amilaze, s. f. Substanță produsă de pancreas, care (în timpul digestiei) transformă amidonul în maltoză și glucoză. – Fr. amylase.

amiláză (substanță produsă de pancreas) s. f., g.-d. art. amilázei; pl. amiláze

amiláză s. f., g.-d. art. amilázei; pl. amiláze

AMILÁZĂ s. (BIOL.) 1. diastază. 2. amilază salivară v. ptialină.

AMILÁZĂ s.f. Enzimă care transformă amidonul în maltoză și glucoză; diastază. [< fr. amylase].

AMILÁZĂ s. f. enzimă care provoacă hidroliza amidonului și a glucidelor; diastază. (< fr. amylase)

AMILÁZĂ ~e f. Ferment care transformă amidonul în componente asimilabile. /<fr. amylase

AMILAZĂ SALIVARĂ s. (BIOL.) ptialină.