amielínic, ~ă a [At: DEX2 / P: ~mi-e- / Pl: ~ici, -ice / E: cf fr améeline] Lipsit de mielină.

AMIELÍNIC, -Ă, amielinici, -ce, adj. Care este lipsit de mielină. [Pr.: -mi-e-] – Cf. fr. améeline.

AMIELÍNIC, -Ă, amielinici, -ce, adj. Care este lipsit de mielină [Pr.: -mi-e-] – Cf. fr. amyéline.[1]

amielínic (-mi-e-) adj. m., pl. amielínici; f. amielínică, pl. amielínice

amielínic adj. m. (sil. -mi-e-), pl. amielínici; f. sg. amielínică, pl. amielínice

AMIELÍNIC, -Ă adj. Lipsit de mielină. [Pron. -mi-e-. / cf. fr. amyélinique].

AMIELÍNIC, -Ă adj. lipsit de mielină. (< fr. amyélinique)