Dicționare ale limbii române

14 definiții pentru amidon

amidón sn [At: DA / Pl: ? / E: fr amidon] (Chm) Substanță organică hidrocarbonată (de rezervă) care ia naștere în frunzele verzi ale plantelor sub acțiunea razelor soarelui și se acumulează în semințe, fructe, tubercule, în fructele unor palmieri etc. și care se folosește în industrie ca materie primă pentru fabricarea dextrinei și glucozei și ca apret (în industria textilă); i: (pfm) scrobeală, (reg) crohmală.
amidona vt [At: DA ms / Pzi: ~nez / E: amidon] (Nob) A scrobi.
AMIDÓN s. n. Substanță organică ce se găsește în semințele, fructele și tuberculele plantelor și care se folosește în industria alimentară, chimică etc. – Din fr. amidon.
AMIDÓN s. n. Substanță organică ce se găsește în semințele, fructele și tuberculele plantelor și care se folosește în industria alimentară, chimică etc. – Din fr. amidon.
AMIDÓN s. n. Substanță organică hidrocarbonată. care ia naștere, în părțile verzi ale plantei, prin sinteză, sub acțiunea luminii solare și se acumulează sub formă de granule microscopice în semințe, în fructe, în tubercule etc.; se folosește în industria alimentară, chimică,, textilă etc.
AMIDÓN s. n. Substanță organică ce se găsește, în formă de granule, în semințele, fructele, tuberculele plantelor; se folosește în industria alimentară, chimică etc. – Fr. amidon (< gr.).
amidón (substanță organică) s. n.
amidón s. n.
AMIDÓN s.n. Substanță organică, aflată în semințe, în fructe etc. sub formă de granule, folosită în industria alimentară, chimică etc. [< fr. amidon].
AMIDÓN s. n. polizaharidă naturală, substanță de rezervă în plante, sub formă de granule. (< fr. amidon)
AMIDÓN n. Substanță organică, aflată în grăunțele de cereale, în tubercule, în fructe, care, extrasă, se folosește în industria alimentară, farmaceutică, chimică. /<fr. amidon
amidon n. 1. feculă extrasă din cereale (grâu, porumb, secară, cartofi); 2. pastă din această feculă din care se face scrobeală albă.
*amidón n., pl. urĭ (fr. amidon, d. lat. ámylum, vgr. amylon, amidon). Féculă care se scoate maĭ ales din cereale și din care se face scrobeală. (E insolubilă în spirt. La 170° se preface în dextrină). Scrobeală.
AMIDON (< fr.) s. n. Polizaharid conținut în vegetale (grăunțe, tuberculi și fructe). Este alcătuit din amiloză și amilopectină. Prin hidroliză se transformă în glucoză. Constituie o sursă însemnată de glucide pentru alimentația omului și a animalelor. Se obține mai ales din cartofi și cereale. Se utilizează pentru prepararea glucozei, dextrinei, în industria spirtului etc.

Amidon dex online | sinonim

Amidon definitie

Intrare: amidon
amidon substantiv neutru