amicíe sf [At: PANN, P. V. III, 19/1 / P: ~ci-e / Pl: ~cii / E: amic + -ie] (Rar) Prietenie.

AMICÍE, amicii, s. f. (Învechit) Amiciție. Zilele ți se scurg sumbre, c-ale toamnei cînd sosește... Amicia te trădează. MACEDONSKI, O. I 238. Despre amicie sau prietenie. PANN, P. V. III 19.

AMICÍE, amicii, s. f. (Înv.) Amiciție. – Din amic + suf. -ie.

AMICÍE s. v. amiciție, prietenie.

*amicíție f. (lat. amicitia). Prietenie. – Și amicie (Rar, Sec. 19).

amicie s. v. AMICIȚIE. PRIETENIE.