Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru amiabil

ami├íbil, ~─â [At: DEX2 / Pl: ~i, ~e / E: fr amiable] 1 a ├Än╚Ťeleg─âtor. 2 a Prietenos. 3 a Binevoitor. 4 av (D. litigii) Rezolvat prin negociere.
AMI├üBIL, -─é, amiabili, -e, adj. ├Än╚Ťeleg─âtor, prietenos; binevoitor. ÔŚŐ (Adverbial) Prietene╚Öte ÔÖŽ (Despre litigii, conflicte etc.) Rezolvat prin negociere, pe cale diplomatic─â. Pe cale amiabil─â. [Pr.: -mi-a-] ÔÇô Din fr. amiable.
AMI├üBIL, -─é, amiabili, -e, adj. (Fran╚Ťuzism) ├Än╚Ťeleg─âtor, prietenos; binevoitor. ÔŚŐ (Adverbial) Prietene╚Öte. ÔÖŽ (Jur.; despre litigii, conflicte etc.) Rezolvat prin negociere, pe cale diplomatic─â. [Pr.: -mi-a-] ÔÇô Din fr. amiable.
AMI├üBIL, -─é, amiabili, -e, adj. (Fran╚Ťuzism) ├Än╚Ťeleg─âtor, prietenos; ├«mp─âciuitor, concesiv. ÔÇô Pronun╚Ťat: -mi-a-.
AMI├üBIL, -─é, amiabili, -e, adj. (Fran╚Ťuzism) ├Än╚Ťeleg─âtor, prietenos; ├«mp─âciuitor. [Pr.: -mi-a-] ÔÇô Dup─â fr. amiable.
amiábil (-mi-a-) adj. m., pl. amiábili; f. amiábilă, pl. amiábile
amiábil adj. m. (sil. -mi-a-), pl. amiábili; f. sg. amiábilă, pl. amiábile
AMIÁBIL adj. v. binevoitor.
AMI├üBIL, -─é adj. ├Än╚Ťeleg─âtor, prietenos; ├«mp─âciuitor. [< fr. amiable].
AMI├üBIL, -─é adj. ├«n╚Ťeleg─âtor, prietenos; binevoitor, conciliator. (< fr. amiable)
AMI├üBIL ~─â (~i, ~e) 1) Care este prietenos, binevoitor. 2) jur. Care este rezolvat prin negociere, pe cale diplomatic─â. ÔŚŐ Pe cale ~─â prin discu╚Ťii, prin tratative. /<fr. amiable
├Ç LÔÇÖAMIABLE (fr.) prin bun─â ├«n╚Ťelegere ÔÇô A solu╚Ťiona un diferend ├á lÔÇÖamiable.

Amiabil dex online | sinonim

Amiabil definitie

Intrare: amiabil
amiabil adjectiv
  • silabisire: -mi-a-