Dicționare ale limbii române

14 definiții pentru amfibologie

amfibologíe sf [At: DA / Pl: ~gii / E: fr amphibologie lat amphibologia] Construcție defectuoasă de stil, de limbă etc. care poate avea două înțelesuri Si: ambiguitate.
AMFIBOLOGÍE, amfibologii, s. f. Construcție defectuoasă de stil, de limbă etc. care poate da naștere la echivoc; ambiguitate, amfibolie. – Din fr. amphibologie, lat. amphibologia.
AMFIBOLOGÍE, amfibologii, s. f. Construcție defectuoasă de stil, de limbă etc. care poate da naștere la echivoc; ambiguitate, amfibolie. – Din fr. amphibologie, lat. amphibologia.
AMFIBOLOGÍE, amfibologii, s. f. Construcție defectuoasă de stil, de limbă etc., care poate da naștere la echivoc. «Dau bomboane copiilor care sînt dulci» este o amfibologie.
AMFIBOLOGÍE, amfibologii, s. f. Construcție defectuoasă de stil, de limbă etc. care poate da naștere la echivoc. – Fr. amphibologie (lat. lit.amphibologia).
amfibologíe s. f., art. amfibología, g.-d. art. amfibologíei; pl. amfibologíi, art. amfibologíile
amfibologíe s. f., art. amfibología, g.-d. art. amfibologíei; pl. amfibologíi, art. amfibologíile
AMFIBOLOGÍE s.f. (Lit.) Construcție defectuoasă care face ca o frază să aibă un sens dublu, echivoc; ambiguitate; amfibolie. [Gen. -iei. / < fr. amphibologie, cf. lat. amphibologia < gr. amphibolos – ambiguu, logos – vorbire].
AMFIBOLOGÍE s. f. construcție defectuoasă care face ca o frază să aibă un sens dublu, echivoc. (< fr. amphibologie, lat. amphibologia)
AMFIBOLOGÍE f. Construcție stilistică defectuoasă care face fraza echivocă, ambiguă. /<lat. amphibologia, fr. amphibologie
amfibologie f. așezarea vorbelor unei propozițiuni din care rezultă un sens îndoielnic.
*anfibologíe f. (fr. amphibologie, d. lat. [sec. VI după Hr.] amphibológia, cuv.de formațiune greșită, că vgr. e amphibolía, și lat. cl. amphibólia). Ambiguitate. – Fals amf..
amfibologic adj. v. AMBIGUU. ECHIVOC.
amfibologie (fr. amphibologie, „dublu sens”, „echivoc”), construcție gramaticală vicioasă care face ca enunțul să aibă două înțelesuri, dintre care, de obicei, unul explicit (gramatical) care se opune sensului evident voit de locutor sau autor (A): „Se uitau unii la el cu privirea aceea pătrunzătoare ce vine de departe, privirea românului care îngheață.” (Contemporanul, 1. iun. 1973). În exemplu de mai sus, a. ar fi putut să fie evitată, dacă autorul ar fi spus: „privirea care îngheață a românului” – adică ar fi folosit inversiunea. Dar inversiunea folosită neatent poate da naștere tot a.: „Iară Dragoș s-ațintea Și cel zimbru cum venea Ghioaga-n frunte-i arunca.” (Alecsandri). Corect: „Și, cum venea cel zimbru, ghioaga-n frunte-i arunca” – căci nu zimbrul îi arunca, lui Dragoș, ghioaga-n frunte!

Amfibologie dex online | sinonim

Amfibologie definitie

Intrare: amfibologie
amfibologie substantiv feminin