amestecător, ~oare [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 115 / V: (înv) ~iu, ~oare / Pl: ~i, ~oare / E: amesteca + -ător] 1 a Care amestecă (5). 2 sm (Înv) Intrigant. 3 sn Unealtă pentru amestecat1. 4 sn (Teh) Malaxor.

AMESTECĂTÓR, amestecătoare, s. n. Aparat sau mașină care servește la amestecarea unor substanțe în scopul omogenizării lor. – Amesteca + suf. -ător.

AMESTECĂTÓR, amestecătoare, s. n. Aparat sau mașină care servește la amestecarea unor substanțe în scopul omogenizării lor. – Amesteca + suf. -ător.

AMESTECĂTÓR, amestecătoare, s. n. Dispozitiv mecanic care servește la amestecarea lichidelor, a pulberilor sau a pastelor, în scopul omogenizării lor. V. malaxor. Amestecător de fontă.

AMESTECĂTÓR, amestecătoare, s. n. Dispozitiv mecanic pentru amestecarea unor substanțe, în scopul omogenizării lor. – V. malaxor. – Din amesteca + suf. -(ă)tor.

amestecătór s. n., pl. amestecătoáre

amestecătór s. n., pl. amestecătoáre

AMESTECĂTÓR ~oáre n. Aparat folosit pentru amestecarea unor materiale în vederea obținerii unui produs omogen. /a amesteca + suf. ~ător

AMESTECĂTÓR, amestecători, adj. m. v. LUP (4.) (Text.; în sintagma) Lup amestecător = mașină de destrămat și de amestecat materia primă, care formează amestecul de fibre în filaturile de lână și de vigonia. – [DEX ’96]