ambuteiaj definitie

9 definiții pentru ambuteiaj

ambuteiáj sn [At: DEX2 / P: ~te-iaj / Pl: ~e / E: fr embouteillage] 1 (Frm) Îmbuteliere. 2 Blocare într-un port sau într-un bazin a unor nave din cauza îngrămădirii lor într-un spațiu mic. Si: ambuteiat1 (2), ambuteiere. 3 Blocare a circulației rutiere, din cauza îngrămădirii (în dezordine) a unor vehicule Si: ambuteiat1 (3), ambuteiere (3).
AMBUTEIÁJ, ambuteiaje, s. n. 1. Îmbuteliere. 2. Blocare într-un port sau într-un bazin a unor nave din cauza îngrămădirii lor într-un spațiu mic, a aglomerării, a dificultăților de manevrare provocate de aglomerare etc. ♦ Blocare a circulației rutiere, din cauza îngrămădirii (în dezordine a) unor vehicule. [Pr.: -te-iaj] – Din fr. embouteillage.
AMBUTEIÁJ, ambuteiaje, s. n. 1. (Franțuzism) Îmbuteliere. 2. Blocare într-un port sau într-un bazin a unor nave din cauza îngrămădirii lor într-un spațiu mic, a aglomerării, a dificultăților de manevrare provocate de aglomerare etc. ♦ Blocare a circulației rutiere, din cauza îngrămădirii (în dezordine a) unor vehicule. [Pr.: -te-iaj] – Din fr. embouteillage.
ambuteiáj (-te-iaj) s. n., pl. ambuteiáje
ambuteiáj s. n. (sil. -te-iaj), pl. ambuteiáje
AMBUTEIÁJ s.n. 1. Îmbuteliere. 2. Blocare (a unor nave, a circulației etc.). [Pron. -te-iaj. / < fr. embouteillage].
AMBUTEIÁJ s. n. 1. îmbuteliere. 2. blocare (a unor nave, a circulației rutiere etc.). (< fr. embuteillage)
AMBUTEIÁJ ~e n. Blocare a circulației rutiere. /<fr. embouteillage
ambuteiáj s. n. (circ.) Blocarea circulației ◊ „Dezorganizarea circulației creată prin ambuteiajul fără precedent și datorită ciocnirilor succesive a sporit și mai mult, în urma sosirii camioanelor cu nisip.” R.l. 14 XI 75 p. 6. ◊ „Căderile de zăpadă au provocat numeroase ambuteiaje pe șoselele din Lombardia [...]” R.l. 15 I 85 p. 6 (din fr. embouteillage; DEX, DN3)

ambuteiaj dex

Intrare: ambuteiaj
ambuteiaj substantiv neutru
  • silabisire: -te-iaj