ambuteia definitie

6 definiții pentru ambuteia

ambuteia vt [At: DEX2 / P: ~te-ia / Pzi: ~iéz / E: fr embouteiller] (Frm) A bloca cu vehicule, nave etc. căi rutiere sau de navigație.
AMBUTEIÁ, ambuteiez, vb. I. Tranz. A bloca cu vehicule, nave etc. căi rutiere sau de navigație. [Pr.: -te-ia] – Din fr. embouteiller.
AMBUTEÍA, ambuteiez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A bloca cu vehicule, nave etc. căi rutiere sau de navigație. [Pr.: -te-ia] – Din fr. embouteiller.
ambuteiá vb., ind. prez. 1 sg. ambuteiéz, 3 sg. și pl. ambuteiáză
AMBUTEIÁ vb. I. tr. 1. a îmbutelia. 2. a bloca cu vehicule, nave etc. circulația, navigația. II. refl. a se încrucișa, a se împiedica. (< fr. embuteiller)
ambuteiá vb. refl. I (fig.) A se împiedica ◊ „Cei trei autori sunt veterani într-o viață publică extrem de tumultuoasă. Carierele lor s-au cumulat, s-au înstrăinat, «s-au ambuteiat».” f.d. (din fr. embouteiller; PR sec. XX)

ambuteia dex

Intrare: ambuteia
ambuteia conjugarea a II-a grupa I verb
  • silabisire: -te-ia