ambulant definitie

13 definiții pentru ambulant

ambulánt, ~ă a [At: I. NEGRUZZI, S. III, 417 / Pl: ~nți, ~e / E: fr ambulant, lat ambulans, -ntis] Care se deplasează dintr-un loc în altul.
AMBULÁNT, -Ă, ambulanți, -te, adj. Care se deplasează dintr-un loc în altul, care nu are un loc fix. – Din fr. ambulant, lat. ambulans, -ntis.
AMBULÁNT, -Ă, ambulanți, -te, adj. Care se deplasează dintr-un loc în altul, care nu are un loc fix. – Din fr. ambulant, lat. ambulans, -ntis.
AMBULÁNT, -Ă, ambulanți, -te, adj. Care umblă din loc în loc, care-și exercită activitatea sau profesiunea deplasîndu-se dintr-un loc în altul. Cîntăreț ambulant. ◊ (Pe cale de dispariție) Negustor ambulant – negustor care-și vinde marfa cutreierînd străzile sau la o tarabă improvizată. Înainte de revoluție... era negustor ambulant de săpun. SAHIA, U.R.S.S. 184. ◊ (Substantivat) Măcelarii... vindeau căpățînile și picioarele și ciolanele ambulanților cu coșuri și cărucioare. PAS, L. I 71.
AMBULÁNT, -Ă, ambulanți, -te, adj. Care-și exercită activitatea sau profesiunea trecând dintr-un loc în altul. – Fr. ambulant (lat. lit. ambulans, -ntis).
ambulánt adj. m., pl. ambulánți; f. ambulántă, pl. ambulánte
ambulánt adj. m., pl. ambulánți; f. sg. ambulántă, pl. ambulánte
AMBULÁNT, -Ă adj. Care se deplasează dintr-un loc în altul. [< fr. ambulant, cf. lat. ambulans < ambulare – a merge].
AMBULÁNT, -Ă adj. care se deplasează dintr-un loc în altul. (< fr. ambulant, lat. ambulans)
AMBULÁNT ~tă (~ți, ~te) Care se deplasează din loc în loc. Negustor ~. /<fr. ambulant, lat. ambulans, ~ntis
ambulant a. care umblă din loc în loc.
*ambulánt, -ă adj. (lat. ámbulans, -ántis, d. ambulare, a umbla). Care umblă din loc în loc: negustor ambulant. Facut de ceĭ ce umblă din loc în loc: negoț ambulant.
schelet ambulant expr (peior.) om sfrijit / pipernicit / firav.

ambulant dex

Intrare: ambulant
ambulant adjectiv