Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

15 defini╚Ťii pentru ambrozie

ambr├│zie sf [At: PANN, E. V, 70 / V: amvrozie / Pl: ~ii / E: fr ambroise, lat ambrosia] 1 (├Än mitologia greac─â) Hran─â aromat─â a zeilor, despre care se credea c─â d─â nemurire ╚Öi tinere╚Ťe ve╚Önic─â. 2 (Pex) B─âutur─â minunat─â.
AMBR├ôZIE s. f. (├Än mitologia greac─â) Hran─â aromat─â a zeilor, despre care se credea c─â d─â nemurire ╚Öi tinere╚Ťe ve╚Önic─â; p. ext. b─âutur─â minunat─â. ÔÇô Din fr. ambroisie, lat. ambrosia.
AMBR├ôZIE s. f. (├Än mitologia greac─â) Hran─â aromat─â a zeilor, despre care se credea c─â d─â nemurire ╚Öi tinere╚Ťe ve╚Önic─â; p. ext. b─âutur─â minunat─â. ÔÇô Din fr. ambroisie, lat. ambrosia.
AMBR├ôZIE, s. f. (├Än mitologia greac─â) Hran─â aromat─â a zeilor, despre care se credea c─â d─â tinere╚Ťe ve╚Önic─â ╚Öi nemurire celor care gust─â din ea; fig. b─âutur─â minunat─â. Prin vase de-aur ╚Öi prin cupe De cornalin─â ╚Öi agat─â, De silfi u╚Öori gentile trupe Ar tot turna, zbur├«nd ├«n grupe, O ambrozie delicat─â. MACEDONSKI, O. I 67. ÔÇô Pronun╚Ťat: -zi-e. ÔÇô Accentuat ╚Öi: ambroz├şe.
AMBR├ôZIE s. f. (├Än mitologia greac─â) Hran─â aromat─â a zeilor, despre care se credea c─â d─â nemurire ╚Öi tinere╚Ťe ve╚Önic─â; p. ext. b─âutur─â minunat─â. ÔÇô Fr. ambroisie (lat. lit. ambrosia).
ambr├│zie (-zi-e) s. f., art. ambr├│zia (-zi-a), g.-d. ambr├│zii, art. ambr├│ziei
ambr├│zie s. f. (sil. -zi-e), art. ambr├│zia (sil. -zi-a), g.-d. art. ambr├│ziei; pl. ambr├│zii
AMBR├ôZIE s.f. 1. (Mit.) Hrana zeilor olimpici, care ├«n credin╚Ťele antice avea puterea de a p─âstra tinere╚Ťea ve╚Önic─â ╚Öi nemurirea. 2. (Bot.) Plant─â aromatic─â din familia compozeelor. [Gen. -iei. / < lat., gr. ambrosia].
AMBR├ôZIE s. f. 1. (mit.) hran─â a zeilor, despre care se credea c─â are puterea de a p─âstra tinere╚Ťea ve╚Önic─â. 2. plant─â aromatic─â din familia compozeelor. (< fr. ambroisie, lat., gr. ambrosia)
AMBR├ôZIE ~i f. 1) (├«n mitologia greac─â) Hran─â a zeilor care le d─âdea tinere╚Ťe ve╚Önic─â ╚Öi nemurire. 2) B─âutur─â sau m├óncare delicioas─â. [G.-D. ambroziei; Sil. -zi-e] /<lat. ambrosia
ambrozie f. 1. mâncarea obișnuită a zeilor; 2. fig. mâncare rară și delicioasă. [Lit. nemurire, ambrozia făcând nemuritori pe cei ce o gustau].
*ambr├│zie f. (lat.ambr├│sia, d. vgr. ambrosia). Mit. O substan╚Ť─â delicioas─â (de no┼ş─â or─ş ma─ş dulce de c├«t m─şerea ╚Öi care-l f─âcea nemuritor pe cel ce o m├«nca) cu care se hr─ânea┼ş zei─ş. Fig. M├«ncare delicioas─â. V. nectar.
AMBROZIE, preot al episcopiei din Buz─âu. A ├«nsufle╚Ťit masele populare din Bucure╚Öti ├«n lupta ├«mpotriva for╚Ťelor contrarevolu╚Ťionare din iun. 1848. Poreclit ÔÇ×Popa TunÔÇŁ pentru c─â, sfid├«nd moartea, s-a a╚Öezat ├«n fa╚Ťa tunurilor inamice.
Ambrozie v. Amvrosie II 3.
Ambrozie (340-397 d. Hr.), sf├ónt cre╚Ötin, renumit p─ârinte bisericesc, ales ├«n anul 374 episcop al Mediolanului (Milano); a constr├óns pe ├«mp─âratul Teodosie cel Mare s─â fac─â poc─âin╚Ť─â public─â pentru v─ârsarea de s├ónge din Tesalonia ╚Öi a convertit la cre╚Ötinism pe fericitul Augustin. Este autor al mai multor scrieri dogmatice ╚Öi exegetice, precum ╚Öi autor de c├ónt─âri biserice╚Öti. Este s─ârb─âtorit la 7 decembrie.

Ambrozie dex online | sinonim

Ambrozie definitie

Intrare: ambrozie
ambrozie substantiv feminin (numai) singular
Intrare: Ambrozie
Ambrozie