ambrozie definitie

2 intrări

15 definiții pentru ambrozie

ambrózie sf [At: PANN, E. V, 70 / V: amvrozie / Pl: ~ii / E: fr ambroise, lat ambrosia] 1 (În mitologia greacă) Hrană aromată a zeilor, despre care se credea că dă nemurire și tinerețe veșnică. 2 (Pex) Băutură minunată.
AMBRÓZIE s. f. (În mitologia greacă) Hrană aromată a zeilor, despre care se credea că dă nemurire și tinerețe veșnică; p. ext. băutură minunată. – Din fr. ambroisie, lat. ambrosia.
AMBRÓZIE s. f. (În mitologia greacă) Hrană aromată a zeilor, despre care se credea că dă nemurire și tinerețe veșnică; p. ext. băutură minunată. – Din fr. ambroisie, lat. ambrosia.
AMBRÓZIE, s. f. (În mitologia greacă) Hrană aromată a zeilor, despre care se credea că dă tinerețe veșnică și nemurire celor care gustă din ea; fig. băutură minunată. Prin vase de-aur și prin cupe De cornalină și agată, De silfi ușori gentile trupe Ar tot turna, zburînd în grupe, O ambrozie delicată. MACEDONSKI, O. I 67. – Pronunțat: -zi-e. – Accentuat și: ambrozíe.
AMBRÓZIE s. f. (În mitologia greacă) Hrană aromată a zeilor, despre care se credea că dă nemurire și tinerețe veșnică; p. ext. băutură minunată. – Fr. ambroisie (lat. lit. ambrosia).
ambrózie (-zi-e) s. f., art. ambrózia (-zi-a), g.-d. ambrózii, art. ambróziei
ambrózie s. f. (sil. -zi-e), art. ambrózia (sil. -zi-a), g.-d. art. ambróziei; pl. ambrózii
AMBRÓZIE s.f. 1. (Mit.) Hrana zeilor olimpici, care în credințele antice avea puterea de a păstra tinerețea veșnică și nemurirea. 2. (Bot.) Plantă aromatică din familia compozeelor. [Gen. -iei. / < lat., gr. ambrosia].
AMBRÓZIE s. f. 1. (mit.) hrană a zeilor, despre care se credea că are puterea de a păstra tinerețea veșnică. 2. plantă aromatică din familia compozeelor. (< fr. ambroisie, lat., gr. ambrosia)
AMBRÓZIE ~i f. 1) (în mitologia greacă) Hrană a zeilor care le dădea tinerețe veșnică și nemurire. 2) Băutură sau mâncare delicioasă. [G.-D. ambroziei; Sil. -zi-e] /<lat. ambrosia
ambrozie f. 1. mâncarea obișnuită a zeilor; 2. fig. mâncare rară și delicioasă. [Lit. nemurire, ambrozia făcând nemuritori pe cei ce o gustau].
*ambrózie f. (lat.ambrósia, d. vgr. ambrosia). Mit. O substanță delicioasă (de noŭă orĭ maĭ dulce de cît mĭerea și care-l făcea nemuritor pe cel ce o mînca) cu care se hrăneaŭ zeiĭ. Fig. Mîncare delicioasă. V. nectar.
AMBROZIE, preot al episcopiei din Buzău. A însuflețit masele populare din București în lupta împotriva forțelor contrarevoluționare din iun. 1848. Poreclit „Popa Tun” pentru că, sfidînd moartea, s-a așezat în fața tunurilor inamice.
Ambrozie v. Amvrosie II 3.
Ambrozie (340-397 d. Hr.), sfânt creștin, renumit părinte bisericesc, ales în anul 374 episcop al Mediolanului (Milano); a constrâns pe împăratul Teodosie cel Mare să facă pocăință publică pentru vărsarea de sânge din Tesalonia și a convertit la creștinism pe fericitul Augustin. Este autor al mai multor scrieri dogmatice și exegetice, precum și autor de cântări bisericești. Este sărbătorit la 7 decembrie.

ambrozie dex

Intrare: ambrozie
ambrozie substantiv feminin (numai) singular
Intrare: Ambrozie
Ambrozie