ambră definitie

2 intrări

17 definiții pentru ambră

ámbră sfs [At: CRITIL și ANDRONIUS, ap. HEM 1039 / E: fr ambre] 1 Substanță ceroasă, brumă-cenușie, cu miros de mosc, formată în intestinul unei specii de cașalot și întrebuințată în parfumerie. 2 (Îs) ~ galbenă Chihlimbar.
ÁMBRĂ s. f. Substanță ceroasă, brună-cenușie, cu miros de mosc, formată în intestinul unei specii de cașalot și care se folosește în parfumerie; chihlimbar cenușiu. ◊ Ambră galbenă = chihlimbar. – Din fr. ambre.
ÁMBRĂ, ambre, s. f. Substanță ceroasă, brună-cenușie, cu miros de mosc, formată în intestinul unei specii de cașalot și care se întrebuințează în parfumerie; chihlimbar cenușiu. ◊ Ambră galbenă = chihlimbar. – Din fr. ambre.
ÁMBRĂ, ambre, s. f. 1. Chihlimbar. Insulele se înălțau cu scorburi de tămîie și cu prund de ambră. EMINESCU, N. 66. ◊ Fig. Căci plină sînt de viersu-ți ca un vas Și ca un fagure de ambra mierii. TOMA, C. V. 252. Trec zilele voioase și orele surîd. În cupe vin de ambră – iarna grădini, verdeață. EMINESCU, O. I 56. 2. Substanță ceroasă, de culoare brună-cenușie, cu miros de mosc, care se formează în intestinul unei specii de cașalot și care se întrebuințează la prepararea parfumurilor.
ÁMBRĂ, ambre, s. f. 1. Chihlimbar. 2. Substanță ceroasă, brună-cenușie, cu miros de mosc, formată în intestinul unei specii de cașalot și care se întrebuințează în parfumerie. – Fr. ambre.
ámbră s. f., g.-d. art. ámbrei
ambrá vb., ind. prez. 1 sg. ambréz, 3 sg. și pl. ambreáză
ámbră s. f., g.-d. art. ámbrei; pl. ámbre
ÁMBRĂ s. 1. chihlimbar cenușiu. (~ se formează în intestinul cașalotului.) 2. ambră galbenă v. chihlimbar.
AMBRÁ vb. I tr. A parfuma cu ambră; a da un miros de ambră. [< fr. ambrer].
ÁMBRĂ s.f. 1. Substanță cu miros de mosc, formată în intestinul unei specii de cașalot. 2. Chihlimbar. [< fr. ambre, cf. ar. anbar].
AMBRÁ vb. tr. 1. a parfuma cu ambră. 2. a da culoarea ambrei. (< fr. ambrei)
ÁMBRĂ s. f. 1. substanță cu miros de mosc, în intestinul unei specii de cașalot; spermaceti. 2. chihlimbar. (< fr. ambre)
ÁMBRĂ ~e f. 1) Substanță ceroasă, cu miros de mosc, care se formează în intestinul cașalotului, folosită în parfumerie. 2): ~ galbenă chihlimbar. /<fr. ambre
ambră f. 1. substanță rășinoasă și aromatică; în valea Buzăului se găsește ambră de coloare brună nuanțată; 2. fig. de coloarea ambrei: în cupe vin de ambră EM.
*ámbră f., pl. e (fr. ambre, it. ambra, d. ar. ánber, chihlimbar cenușiŭ. V. abriboĭ). Chihlimbar.
AMBRĂ s. 1. chihlimbar cenușiu. (~ se formează în intestinul cașalotului.) 2. ambră galbenă = chihlimbar, (astăzi rar) succin. (Din ~ se fac obiecte de podoabă.)

ambră dex

Intrare: ambră
ambră substantiv feminin
  • silabisire: am-bră
Intrare: ambra
ambra conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv