ambivalénță sf [At: DEX² / Pl: ~țe / E: fr ambivalence] Existența simultană a două aspecte diferite.

AMBIVALÉNȚĂ, ambivalențe, s. f. Existență concomitentă a două aspecte diferite. – Din fr. ambivalence.

AMBIVALÉNȚĂ, ambivalențe, s. f. Existență concomitentă a două aspecte diferite. – Din fr. ambivalence.

ambivalénță s. f., g.-d. art. ambivalénței; pl. ambivalénțe

ambivalénță s. f. → valență

AMBIVALÉNȚĂ s.f. (Liv.) Existența concomitentă a două aspecte radical diferite. [< fr. ambivalence].

AMBIVALÉNȚĂ s. f. 1. existența concomitentă a două semnificații sau aspecte radical diferite. 2. stare psihologică a unui individ care denotă în același timp tendințe și trăiri contradictorii. (< fr. ambivalence)

AMBIVALÉNȚĂ f. Coexistență simultană a două aspecte (total) diferite sau opuse. /<fr. ambivalence