ambiofonie definitie

6 definiții pentru ambiofonie

ambiofoníe sf [At: DEX2 / P: ~bi-o- / E: fr ambiophonie] Metodă de modificare a acusticii unei săli prin mijloace electroacustice pentru crearea ambianței sonore adecvate unui anumit gen de program.
AMBIOFONÍE s. f. Metodă de modificare a acusticii unei săli prin mijloace electroacustice pentru crearea ambianței sonore adecvate unui anumit gen de program. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. ambiophonie.
AMBIOFONÍE s. f. Metodă de modificare a acusticii unei săli prin mijloace electroacustice pentru crearea ambianței sonore adecvate unui anumit gen de program. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. ambiophonie.
AMBIOFONÍE s. f. ambianță sonoră printr-o reverberație artificială a sunetelor. (< fr. ambiophonie)
ambiofoníe s. f. (fiz.) ◊ „Tetrafonia sau cvadrifonia sau ambiofonia este o nouă tehnică bazată pe folosirea a patru surse acustice [...] Se pare că tetrafonia, care creează o ambianță sonoră mult mai bogată, va înlocui rapid stereofonia.” M. 28 VI 75 p. 7 (din fr. ambiophonie)
ambiofonie v. acustica sălilor.

ambiofonie dex

Intrare: ambiofonie
ambiofonie substantiv feminin (numai) singular
  • silabisire: -bi-o-