ambient definitie

9 definiții pentru ambient

ambiént sn [At: DEX2 / P: ~bi-ent / Pl: (rar) ~e / E: fr ambient] (Liv) Ambianță.
AMBIÉNT, ambienturi, s. n. Ambianță. [Pr.: -bi-ent. – Pl. și: ambiente] – Din fr. ambiant1.[1]
AMBIÉNT, ambiente, s. n. (Franțuzism) Ambianță. [Pr.: -bi-ent] – Din fr. ambient.[1]
ambiént (-bi-ent) s. n., pl. ambiénturi
ambiént s. n. pl. ambiénte
AMBIÉNT s.n. Mediu înconjurător; ambianță. [Cf. fr. ambient, lat. ambiens].
AMBIÉNT s. n. mediu înconjurător. (< engl., fr. ambient, it. ambiente)
AMBIÉNT ~e n. Mediu înconjurător; ambianță. /<fr. ambient
ambient, -ă adj. (lat. ámbiens, -éntis; fr. ambiant). Înconjurător: mediu, aeru ambient. Lumea ambientă. S. n., pl. e. Mediu înconjurător.

ambient dex

Intrare: ambient
ambient 2 pl. -e substantiv neutru
  • silabisire: am-bi-ent
ambient 1 pl. -uri substantiv neutru
  • silabisire: am-bi-ent