Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru ambient

ambi├ęnt sn [At: DEX2 / P: ~bi-ent / Pl: (rar) ~e / E: fr ambient] (Liv) Ambian╚Ť─â.
AMBI├ëNT, ambienturi, s. n. Ambian╚Ť─â. [Pr.: -bi-ent. ÔÇô Pl. ╚Öi: ambiente] ÔÇô Din fr. ambiant1.[1]
AMBI├ëNT, ambiente, s. n. (Fran╚Ťuzism) Ambian╚Ť─â. [Pr.: -bi-ent] ÔÇô Din fr. ambient.[1]
ambi├ęnt (-bi-ent) s. n., pl. ambi├ęnturi
ambi├ęnt s. n. pl. ambi├ęnte
AMBI├ëNT s.n. Mediu ├«nconjur─âtor; ambian╚Ť─â. [Cf. fr. ambient, lat. ambiens].
AMBIÉNT s. n. mediu înconjurător. (< engl., fr. ambient, it. ambiente)
AMBI├ëNT ~e n. Mediu ├«nconjur─âtor; ambian╚Ť─â. /<fr. ambient
ambient, -─â adj. (lat. ├ímbiens, -├ęntis; fr. ambiant). ├Änconjur─âtor: mediu, aeru ambient. Lumea ambient─â. S. n., pl. e. Mediu ├«nconjur─âtor.

Ambient dex online | sinonim

Ambient definitie

Intrare: ambient
ambient 2 pl. -e substantiv neutru
  • silabisire: am-bi-ent
ambient 1 pl. -uri substantiv neutru
  • silabisire: am-bi-ent