Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

23 defini╚Ťii pentru ambi╚Ťiune

├ímbi╚Ť sn v ambi╚Ťie
ambi╚Ťie sf [At: NEGRUZZI, S. I, 30 / V: ambi╚Ť, ~iune / Pl: ~ii / E: ambition] 1 Dorin╚Ť─â arz─âtoare de a realiza ceva. 2 Dorin╚Ť─â de glorie (sau de onoruri). 3 Dorin╚Ť─â de parvenire. 4 (├Älv) A pune pe cineva la ~ A (se) ambi╚Ťiona.
ambi╚Ťi├║ne sf vz ambi╚Ťie
AMB├Ź╚ÜIE, ambi╚Ťii, s. f. Dorin╚Ť─â arz─âtoare de a realiza ceva; dorin╚Ť─â de glorie, de onoruri, de parvenire. ÔŚŐ Expr. A pune pe cineva (sau a se pune) la ambi╚Ťie = a (se) ambi╚Ťiona. [Var.: (├«nv.) ambi╚Ťiune s. f.] ÔÇô Din fr. ambition, lat. ambitio, -onis.
AMBI╚ÜI├ÜNE s. f. v. ambi╚Ťie.
AMB├Ź╚ÜIE, ambi╚Ťii, s. f. Dorin╚Ť─â arz─âtoare de a realiza ceva; dorin╚Ť─â de glorie, de onoruri, de parvenire. ÔŚŐ Expr. A pune pe cineva (sau a se pune) la ambi╚Ťie = a (se) ambi╚Ťiona. [Var.: (├«nv.) ambi╚Ťi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. ambition, lat. ambitio, -onis.
AMBI╚ÜI├ÜNE s. f. v. ambi╚Ťie.
AMB├Ź╚ÜIE, ambi╚Ťii, s. f. Dorin╚Ť─â arz─âtoare de realizare a unui plan, de succes, de glorie, putere, onoruri, distinc╚Ťii. V. orgoliu. Deci nu cinstea ╚Öi inima lui Badea ├«l tulbura pe Constantin, ci... oarecare ambi╚Ťie de soldat. GALACTION, O. I 141. Era ceva de mirai de unde at├«ta ambi╚Ťie ├«ntr-un copil a╚Öa de mic. CONTEMPORANUL, III 657. St─âp├«nitorul... vars─â ├«n r─âzboaie p├«raie de s├«nge pentru ambi╚Ťie. NEGRUZZI, S. I 31. ÔŚŐ Expr. (Familiar) A pune pe cineva (sau a se pune) la ambi╚Ťie ÔÇô a (se) ambi╚Ťiona. ÔÖŽ (Familiar) Aspira╚Ťie. Ambi╚Ťia lor... nu mai pretindea dec├«t nota mediocr─â necesar─â pentru a dob├«ndi certificatul. SADOVEANU, N. F. 137. ÔÇô Pronun╚Ťat: -╚Ťi-e. ÔÇô Variant─â: (├«nvechit) ambi╚Ťi├║ne (MACEDONSKI, O. I 260, FILIMON, C. 77) s. f.
AMBI╚ÜI├ÜNE s. f. v. ambi╚Ťie.
AMB├Ź╚ÜIE, ambi╚Ťii, s. f. Dorin╚Ť─â arz─âtoare de realizare a unui plan, de glorie, de onoruri. ÔŚŐ Expr. A pune pe cineva (sau a se pune) la ambi╚Ťie = a (se) ambi╚Ťiona. ÔÖŽ Aspira╚Ťie. [Var.: (├«nv.) ambi╚Ťi├║ne s. f.] ÔÇô Fr. ambition (lat. lit. ambitio, -onis).
AMBI╚ÜI├ÜNE s. f. v. ambi╚Ťie.
amb├ş╚Ťie (-╚Ťi-e) s. f., art. amb├ş╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. art. amb├ş╚Ťiei; pl. amb├ş╚Ťii, art. amb├ş╚Ťiile (-╚Ťi-i-)
amb├ş╚Ťie s. f. (sil. -╚Ťi-e), art. amb├ş╚Ťia (sil. -╚Ťi-a), g.-d. art. amb├ş╚Ťiei; pl. amb├ş╚Ťii, art. amb├ş╚Ťiile (sil. -╚Ťi-i-)
AMB├Ź╚ÜIE s. preten╚Ťie, veleitate, (reg.) inaghie. (Om lipsit de ~ii.)
AMB├Ź╚ÜIE s.f. Dorin╚Ť─â puternic─â de glorie, de onoruri, de parvenire. ÔÖŽ Dorin╚Ť─â de a ├«ntrece pe al╚Ťii. [Gen. -iei, var. ambi╚Ťiune s.f. / cf. fr. ambition, lat. ambitio].
AMBI╚ÜI├ÜNE s.f. v. ambi╚Ťie.
AMB├Ź╚ÜIE s. f. aspira╚Ťie, dorin╚Ť─â puternic─â de onoruri, de parvenire. (< fr. ambition, lat. ambitio)
amb├ş╚Ťie (amb├ş╚Ťii), s. f. ÔÇô Dorin╚Ť─â arz─âtoare, aspira╚Ťie. ÔÇô Var. ambi╚Ť, ambi╚Ťiune, am├«ndou─â ├«nv. Fr. ambition, it. ambizione. ÔÇô Der. ambi╚Ťiona, vb.; ambi╚Ťios, adj.
AMB├Ź╚ÜIE ~i f. Dorin╚Ť─â puternic─â de a realiza ceva (de a dob├óndi glorie, onoruri etc.). Om lipsit de ~. ÔŚŐ A-╚Öi pune ~a a-╚Öi pune ├«n g├ónd s─â fac─â ceva cu orice pre╚Ť. A pune pe cineva la ~ a ambi╚Ťiona pe cineva. [G.-D. ambi╚Ťiei;Sil. -╚Ťi-e] /<fr. ambition, lat. ambitio, ~onis
ambi╚Ťi(un)e f. dorin╚Ť─â ├«nfocat─â de onoare, de glorie, de bog─â╚Ťie.
*ambi╚Ťi├║ne f. (lat. amb├ştio, -├│nis, d. ambire, a merge ├«mprejur, a solicita). Dorin╚Ť─â ├«nfocat─â (r├«vn─â) de glorie, avere ╚Ö. a.: ambi╚Ťiunea de a domni, ambi╚Ťiune laudabil─â. ÔÇô ╚śi -├ş╚Ťie.
AMBI╚ÜIE s. preten╚Ťie, veleitate, (reg.) inaghie. (Om lipsit de ~ii.)
LICET IPSA VITIUM SIT AMBITIO, FREQUENTER TAMEN CAUSA VIRTUTEM EST (lat.) chiar dac─â ambi╚Ťia este ├«n sine un viciu, deseori ea este un stimulent pentru virtu╚Ťi ÔÇô Quintilian, ÔÇ×De institutione oratoriaÔÇŁ, 1, 2, 22.

Ambi╚Ťiune dex online | sinonim

Ambi╚Ťiune definitie

Intrare: ambi╚Ťie
ambi╚Ťiune substantiv feminin
ambi╚Ť substantiv neutru
ambi╚Ťie substantiv feminin
  • silabisire: -╚Ťi-e