ambițios, ~oasă [At: NEGRUZZI, S. I, 139/ Pl: ~oși, ~oase / E: fr ambitieux, lat ambitiosus] 1-6 smf, a (Persoană) plină de ambiție (1-3). 7 a Pornit din ambiție (1-3).

AMBIȚIÓS, -OÁSĂ, ambițioși, -oase, adj., s. m. și f. (Om) plin de ambiție; determinat de ambiție. [Pr.: -ți-os] – Din fr. ambitieux, lat. ambitiosus.

AMBIȚIÓS, -OÁSĂ, ambițioși, -oase, adj., s. m. și f. (Om) plin de ambiție; pornit din ambiție. [Pr.: -ți-os] – Din fr. ambitieux, lat. ambitiosus.

AMBIȚIÓS, -OÁSĂ, ambițioși, -oase, adj. (Despre oameni) Plin de ambiție, mînat de ambiție. E în stare [să se omoare], cum e el ambițios... închipuiește-ți, să-i dea nota 3, și lui îi trebuie 6... și la ce? tocmai la morală. CARAGIALE, O. II 208. ♦ (Despre abstracte) Pornit din ambiție, prea vast. Planuri ambițioase. – Pronunțat: -ți-os.

AMBIȚIÓS, -OÁSĂ, ambițioși, -oase, adj. Plin de ambiție; pornit din ambiție. ♦ Încăpățânat. [Pr.: -ți-os] – Fr. ambitieux (lat. lit. ambitiosus).

ambițiós (-ți-os) adj. m., s. m., pl. ambițióși; adj. f., s. f. ambițioásă, pl. ambițioáse

ambițiós adj. m., s. m. (sil. -ți-os), pl. ambițióși; f. sg. ambițioásă, pl. ambițioáse

AMBIȚIÓS adj. 1. pretențios, (rar) veleitar. (Om ~.) 2. v. încăpățânat.

AMBIȚIÓS, -OÁSĂ adj. Stăpânit de ambiție. ♦ Încăpățânat. [Cf. fr. ambitieux, lat. ambitiosus].

AMBIȚIÓS, -OÁSĂ adj., s. m. f. 1. (om) stăpânit de ambiție. 2. (om) încăpățânat. (< fr. ambitieux, lat. ambitiosus)

AMBIȚIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) și substantival 1) Care ține de ambiție; propriu ambiției. 2) Care este încăpățânat. [Sil. -ți-os] /<fr. ambitieux, lat. ambitiosus

ambițios a. plin de ambițiune.

*ambițiós, oásă adj. (lat. ambitiosus). Care are ambițiune: om ambițios. Care denotă ambițiune: proĭect ambițios. Adv. Cu ambițiune.

AMBIȚIOS adj. 1. pretențios, (rar) veleitar. (Om ~.) 2. încăpățînat, îndărătnic, îndîrjit, perseverent, stăruitor. (Se dovedește foarte ~.)