ambarcație definitie

20 definiții pentru ambarcație

ambarcație sf [At: DEX2 / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr embarcation] Vas plutitor (de dimensiuni mici).
ambarcațiúne sf vz ambarcație
AMBARCÁȚIE s. f. v. ambarcațiune.
AMBARCAȚIÚNE, ambarcațiuni, s. f. Vas plutitor de dimensiuni mici, cu vâsle, cu vele sau cu motor. [Pr.: -țí-u-. – Var.: ambarcáție s. f.] – Din fr. embarcation.
AMBARCÁȚIE, ambarcații, s. f. Vas plutitor de dimensiuni mici, cu vâsle, cu vele sau cu motor. [Var.: ambarcațiúne s. f.] – Din fr. embarcation.
AMBARCAȚIÚNE s. f. v. ambarcație.
ÎMBARCÁȚIE s. f. v. ambarcație.
ÎMBARCAȚIÚNE s. f. v. ambarcațiune.
AMBARCÁȚIE, ambarcații, s. f. 1. Vas plutitor de dimensiuni mici, cu vîsle, cu vele sau cu motor, folosit în serviciul navelor, al porturilor etc. pentru transporturi de persoane, de materiale etc. 2. Marfa încărcată pe o ambarcație (1). – Pronunțat: -ți-e. – Variantă: îmbarcáție s. f.
ÎMBARCÁȚIE s. f. v. ambarcație.
AMBARCÁȚIE, ambarcații, s. f. Vas plutitor de dimensiuni mici, cu vâsle, cu vele sau cu motor. ♦ Marfă încărcată pe un astfel de vas. – Fr. embarcation.
!ambarcațiúne (-ți-u-) s. f., art. ambarcațiúnea, g.-d. art. ambarcațiúnii; pl. ambarcațiúni, art. ambarcațiúnile
ambarcáție s. f. (sil. -ți-e), art. ambarcáția (sil. -ți-a), g.-d. art. ambarcáției; pl. ambarcáții, art. ambarcáțiile (sil. -ți-i-)
AMBARCÁȚIE s.f. Vas plutitor de dimensiuni mici propulsat cu vâsle, vele sau cu motor, folosit în diferite scopuri. [Gen. -iei, var. ambarcațiune, îmbarcațiune s.f. / cf. fr. embarcation].
AMBARCAȚIÚNE s.f. v. ambarcație.
ÎMBARCAȚIÚNE s.f. v. ambarcație.
AMBARCÁȚIE s. f. vas plutitor de dimensiuni mici, cu vâsle, vele sau motor. (< fr. embarcation)
AMBARCÁȚIE ~i f. 1) Vas plutitor de dimensiuni mici, cu motor, cu vele sau cu vâsle. 2) Încărcătură de pe un astfel de vas. [G.-D. ambarcației; Sil. -ți-e] /<fr. embarcation
*imbarcațiúne f. (d. imbarc). Acțiunea de a te imbarca. Barcă orĭ șalupă de salvare purtată pe un vapor maĭ mare orĭ și liberă: a călători pe o mică îmbarcațiune. – Și -áție.
AMBARCAȚIE. Subst. Ambarcație; vapor, vaporaș (dim.), șalupă, barcă, bărcuță (dim.). Barcă cu motor, șalupă-remorcher, vas-pilot, pilotină, cuter, barcaz, șalutier, caic; hidroglisor. Vas de pescuit, pescador, balenieră, drifter, trauler, seiner, salutier, șaland, tartană. Barcă cu vîsle, barcă, bărcuță (dim.), luntre, luntricică (dim.), luntriță (pop.), luntrișoară (dim.), lotcă, ciobacă, (reg.), orniță, plavcă (reg.), năpîrcă (reg.), șaică (înv. și reg.), cin (înv. și reg.), dubas, dubă, boloza (înv. și reg.); gondolă, gondoletă (rar), pirogă, catamaran. Ambarcație sportivă, iolă, velă, rondă, gig, schif, caiac, canoe; barcă de cauciuc, berton. Navă, vas, corabie, corăbioară (dim.). Navă (vas) cu pînze, velier (rar), velă, vetrelă (înv.), naie (rar), arcă (rar). Galeră; triremă (ant.); cvadriremă (ant.), penteră; caravelă; cliper; galion; goeletă; libumă; fregată; corvetă (ieșit din uz); brigantină, bric; selandră; șampană (orient), caic, caicel (dim.); felucă; ghimie (înv.). Navă cu aburi, vapor, vaporaș (dim.), piroscaf (înv.); motonavă; vas de pasageri; pachebot; hidrobuz; iaht; transoceanic, transatlantic. Vas de transport; cargobot, cargou; cabotier; cablier; tramp, penișă; vas petrolier, tanc petrolier, petrolier; mineralier; șlep; gabară; mahonă, propel, ponton, pletină, ceam. Spărgător de gheață. Trauler; navă frigorifică. Remorcher, tuior, șalander. Navă (vas) de război, navă militară, navă de linie, bastiment, vasel (înv.); crucișător; cuirasat; portavion; torpilor; contratorpilor (ieșit din uz), distrugător; puitor de mine; vedetă; monitor, canonieră; dromon, dragor. Submersibil; submarin; batiscaf, mezoscaf. Flotă; flotilă. Flotă comercială. Flotă militară, flotă de război. Flotă marină. Flotă fluvială. Marinar, matelot, pilot. Echipaj. Pupă, proră, bord; carenă; ancoră; cabină. Port, chei, debarcader. Îmbarcare; debarcare; transbordare. Croazieră. Acostare, cheiaj. Naufragiu. Adj. Naval, nautic, de navigație. Vb. A pluti, a merge pe apă, a aluneca, a luntri (rar), a vîsli, a trage la rame. A naviga, a merge (a pluti, a călători) pe apă; a aluneca pe apă, a glisa. A pleca în larg, a ieși în larg; a ridica ancora, a ridica pînzele. A ancora, a arunca ancora; a intra în port; a acosta. A îmbarca; a debarca; a transborda. A face o croazieră. A naufragia. V. armată, călătorie, mișcare, sport.

ambarcație dex

Intrare: ambarcațiune
ambarcațiune
îmbarcațiune
ambarcație
îmbarcație