ambalá [At: I. IONESCU, M. 395 / Pzi: ~léz / E: fr emballer] 1 vt A împacheta. 2 vt (Pex) A pune într-o cutie (de lemn). 3 vr (Rar; d. cai) A scăpa din frâu. 4 vr (Pex; d. oameni) A se lăsa cuprins de sentimente. 5 vr A se avânta într-o discuție aprinsă. 6 vtr (D. motoare) A face ca viteza să fie mai mare decât cea nominală.

ambaláre sf [At: DA ms / Pl: ~lări / E: ambala] 1 Împachetare. 2 Ambalaj (4). 3 Depășire a vitezei unui motor peste viteza sa nominală.

AMBALÁ, ambalez, vb. I. 1. Tranz. A împacheta ceva într-un material protector, în vederea ușurării manipulării lui și a transportului. 2. Tranz. A face ca viteza unui motor să devină mai mare decât viteza lui nominală. 3. Refl. (Despre cai) A începe să fugă tare (fără a putea fi oprit). 4. Refl. Fig. A se lăsa purtat de mânie, de entuziasm, a se avânta într-o discuție aprinsă; a se antrena, a se aprinde. – Din fr. emballer.

AMBALÁRE, ambalări, s. f. Acțiunea de a (se) ambala; (în special) împachetare. – V. ambala.

AMBALÁ, ambalez, vb. I. 1. Tranz. A împacheta ceva într-un material protector, în vederea ușurării manipulării lui și a transportului. 2. Tranz. A face ca viteza unui motor să devină mai mare decât viteza lui nominală. 3. Refl. (Despre cai) A începe să fugă tare (fără a putea fi oprit). 4. Refl. Fig. A se lăsa purtat de mânie, de entuziasm, a se avânta într-o discuție aprinsă; a se antrena, a se aprinde. – Din fr. emballer.

AMBALÁRE, ambalări, s. f. Acțiunea de a (se) ambala; (în special) împachetare. – V. ambala.

AMBALÁ¹, ambalez, vb. I. Tranz. A împacheta ceva într-im material protector (hîrtie, pînză groasă, scînduri etc.) în vederea transportului. Un tapițer ambala pianul. VLAHUȚĂ, O. A. III 145.

AMBALÁ², ambalez, vb. I. Refl. 1. (Despre motoare, p. ext. despre mașini) A trece peste turația obișnuită. Motorul automobilului s-a ambalat. ◊ Tranz. Șoferul a ambalat motorul. 2. Fig. (Franțuzism; despre oameni) A se lăsa cuprins de pasiune (mînie, entuziasm etc.); a se iuți, a se aprinde, a se porni. Iancule, bagă de seamă, nu te ambala. DELAVRANCEA, S. 119. 3. (Franțuzism rar; despre cai) A-și lua vînt, a scăpa fără a mai putea fi ținut în frîu.

AMBALÁRE¹, ambalări, s. f. Acțiunea de a ambala; împachetare, ambalaj. Ambalarea caietelor.

AMBALÁRE², ambalări, s. f. Creșterea turației unei mașini rotitoare peste turația normală (fapt care poate produce stricăciuni mașinii).

AMBALÁ¹, ambalez, vb. I. Tranz. A împacheta ceva într-un material protector, în vederea transportului. – Fr. emballer.

AMBALÁ², ambalez, vb. I. Refl. 1. (Despre motoare, p. ext. despre mașini) A trece peste turația obișnuită. ◊ Tranz. Șoferul a ambalat motorul. 2. (Despre cai) A-și lua vânt, a scăpa fără a mai putea fi oprit. 3. Fig. A se lăsa cuprins de pasiune; a se aprinde. – Fr. (s’)emballer.

AMBALÁRE², ambalări, s. f. Acțiunea de a (se) ambala².

AMBALÁRE¹, ambalări, s. f. Acțiunea de a ambala¹; împachetare.

ambalá (a ~) vb., ind. prez. 3 ambaleáză

ambaláre s. f., g.-d. art. ambalắrii; pl. ambalắri

ambalá vb., ind. prez. 1 sg. ambaléz, 3 sg. și pl. ambaleáză

ambaláre s. f., g.-d. art. ambalării; pl. ambalări

AMBALÁ vb. v. antrena.

AMBALÁ vb. v. împacheta.

AMBALÁRE s. v. împachetare.

AMBALÁ vb. I. I. tr. A împacheta ceva (în hârtie, carton etc.) pentru a putea fi transportat. II. refl. 1. (Despre cai) A-și lua vânt; a scăpa din frâu. 2. (Fig.; despre oameni) A se înflăcăra, a se entuziasma, a se pasiona, a se aprinde. 3. (Despre motoare, mașini) A depăși turația normală. [< fr. (s’)emballer].

AMBALÁRE s.f. Acțiunea de a (se) ambala; (spec.) împachetare. [< ambala].

AMBALÁ vb. I. tr. 1. a împacheta pentru transportat. 2. a face un motor să depășească turația normală. II. refl. 1. (despre cai) a-și lua avânt. 2. (fig.; despre oameni) a se lăsa purtat de mânie, de entuziasm; a se înflăcăra. (< fr. /s’/emballer)

ambalá (-léz, -át), vb. – A acționa, a pune în mișcare; a (se) antrena, a (se) aprinde. – Fr. emballer. – Der. ambalaj, s. n., din fr. emballage.

A AMBALÁ ~éz tranz. (obiecte, mărfuri, produse) A pune într-un ambalaj; a prevedea cu ambalaj; a împacheta. /<fr. emballer

A SE AMBALÁ mă ~éz intranz. 1) (despre cai) A trece la fugă în galop. 2) (despre motoare) A depăși turația normală. 3) (despre persoane) A căpăta tot mai mult suflet; a se umple de elan; a se însufleți; a se înflăcăra; a se anima; a se antrena. /< fr. emballer

ambalà v. a împacheta mărfuri.

*ambaléz v. tr. (fr. emballer, d. balle, balot. V. bal 2). Com. Împachetez. V. refl. Mă pornesc, ĭaŭ vînt: caiĭ s’aŭ ambalat. Fig. Mă înflăcărez, mă aprind (de mînie, de pasiune).

AMBALA vb. a împacheta, (Transilv.) a pocoli. (~ un colet.)

ambala vb. v. ANTRENA.

AMBALARE s. ambalaj, împachetare, împachetat. (~ mărfii.)

ambala, ambalez v. r. 1. a se mînia, a se înfuria 2. a se entuziasma 3. a se lansa într-o discuție / perorație / dispută etc.