Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru ambalaj

ambalágiu sn v ambalaj
ambal├íj sn [At: I. PAN╚ÜU, C. 288 / V: -l├ígiu / Pl: ~e / E: fr emballage] 1 Material care serve╚Öte la ├«mpachetarea ╚Öi ├«nchiderea (ermetic─â) a produselor pentru transportarea lor. 2 Lucru ├«n care se ├«mpacheteaz─â ceva. 3 (├Äs) ~ de investi╚Ťie Cont. 4 Mod de ├«mpachetare a m─ârfurilor ├«n vederea transport─ârii lor.
AMBAL├üJ, ambalaje, s. n. Ambalare; (concr.) material sau obiect ├«n care se ├«mpacheteaz─â ceva. ÔÇô Din fr. emballage.
AMBAL├üJ, ambalaje, s. n. Ambalare; (concr.) material sau obiect ├«n care se ├«mpacheteaz─â ceva. ÔÇô Din fr. emballage.
AMBAL├üJ, ambalaje, s. n. Ambalare, ├«mpachetare. H├«rtie de ambalaj. ÔÖŽ Material ├«n care se ├«mpacheteaz─â anumite produse; mod de ├«mpachetare. Medicament in ambalaj original, cm Produc─âtorii contractan╚Ťi s├«nt sprijini╚Ťi in procurarea de semin╚Ťe, materiale, ├«ngr─â╚Ö─âminte chimice ╚Öi li se pun la dispozi╚Ťie ambalajele necesare pentru transportul legumelor ╚Öi zarzavaturilor. SC├ÄNTEIA, 1953, nr. 2655.
AMBAL├üJ, ambalaje, s. n. Ambalare; (concr.) material ├«n care se ├«mpacheteaz─â ceva. ÔÇô Fr. emballage.
ambaláj s. n., pl. ambaláje
ambaláj s. n., pl. ambaláje
AMBALÁJ s. v. împachetare.
AMBALÁJ s.n. Împachetare; (concr.) materialul (hârtie, carton, pânză, cutie etc.) în care se împachetează ceva. [Cf. fr. emballage].
AMBALÁJ s. n. împachetare; material în care se împachetează ceva. (< fr. emballage)
AMBALÁJ ~e n. Material (hârtie, carton, masă plastică etc.) în care se ambalează ceva pentru a fi păstrat sau transportat. ~ de placaj. /<fr. emballage
ambalaj n. împachetare de mărfuri.
*ambaláj n., pl. e (fr. emballage). Com. Împachetare. Materialu în care e împachetat ceva. V. hîrzob.
AMBALAJ s. ambalare, împachetare, împachetat. (~ mărfii.)

Ambalaj dex online | sinonim

Ambalaj definitie

Intrare: ambalaj
ambalagiu substantiv neutru
ambalaj substantiv neutru