amaneta definitie

13 definiții pentru amaneta

amanetá vtr [At: I. IONESCU, D. 267 / Pzi: ~téz / E: amanet] (Jur) A da (pune) gaj Si: amanetari.
AMANETÁ, amanetez, vb. I. Tranz. A pune ceva ca amanet. – Din amanet.
AMANETÁ, amanetez, vb. I. Tranz. A pune ceva ca amanet. – Din amanet.
AMANETÁ, amanetez, vb. I. Tranz. (în trecut) A pune (ceva) amanet, a da în gaj, a zălogi. V. ipoteca. Așezarea noastră socială și politică era alcătuită din «simple firme fără conținut», cu o birocrație coruptă, cu moșierime feudală, cu politicieni gata să amaneteze... oricui bogățiile țării. SADOVEANU, N. F. 134. Te-am ascultat, dar, gîndește-te și tu, pînă cînd? Ce-o să mai amanetăm la urma urmelor? DELAVRANCEA, S. 113.
AMANETÁ, amanetez, vb. I. Tranz. A pune ceva ca amanet. – Din amanet.
amanetá (a ~) vb., ind. prez. 3 amaneteáză
amanetá vb., ind. prez. 1 sg. amanetéz, 3 sg. și pl. amaneteáză
AMANETÁ vb. (pop.) a zălogi, (înv.) a supune. (~ un obiect.)
A amaneta ≠ a răscumpăra
A AMANETÁ ~éz tranz. 1) (obiecte) A da ca amanet; a zălogi. 2) (obiecte) A lua ca amanet; a zălogi. /Din amanet
amanetà v. 1. a pune amanet; 2. a da ostatic.
amanetéz și em- v. tr. (d. amanet). Pun amanet.
AMANETA vb. (pop.) a zălogi, (înv.) a supune. (~ un obiect.)

amaneta dex

Intrare: amaneta
amaneta verb grupa I conjugarea a II-a