Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru amabilitate

amabilit├íte sf [At: SAHIA, N. 102 / Pl: ~t─â╚Ťi / E: fr amabilit├ę] 1 Firea unei persoane vrednice de iubit. 2 ├Änsu╚Öire, calitate a tot ceea ce este sau se arat─â amabil (1) Si: gentile╚Ťe, ├«ndatorare, prietenie. 3 Fapt─â a celui ce se arat─â amabil (1). 4 Compliment.
AMABILIT├üTE, (2) amabilit─â╚Ťi, s. f. 1. ├Änsu╚Öirea de a fi amabil; atitudine amabil─â; polite╚Ťe, gentile╚Ťe. 2. Fapt─â, vorb─â amabil─â; compliment (1). ÔÇô Din fr. amabilit├ę, lat. amabilitas, -atis.
AMABILIT├üTE, (2) amabilit─â╚Ťi, s. f. 1. ├Änsu╚Öirea de a fi amabil, atitudine amabil─â; polite╚Ťe, gentile╚Ťe. 2. Fapt─â, vorb─â amabil─â; compliment (1) ÔÇô Din fr. amabilit├ę, lat. amabilitas, -atis.
AMABILIT├üTE, (2) amabilit─â╚Ťi, s. f. 1. ├Änsu╚Öirea de a fi amabil, calitatea a ceea ce este sau se arat─â amabil; bun─âvoin╚Ť─â; polite╚Ťe. ╚śi d. Jean z├«mbi plin de amabilitate. SAHIA, N. 102. Amabilitatea cu care m-a╚Ťi oprit ├«n drum ca s─â m─â aduce╚Ťi aici ├«n gazd─â m─â face a dori ca s─â v─â cunosc mai de aproape. ALECSANDRI, T. I 281. 2. Atitudine sau fapt─â amabil─â. ├Äl invitase la teatru, ca s─â-╚Öi scuze, prin aceasta ╚Öi alte amabilit─â╚Ťi, lipsa dorin╚Ťei de a-l ajuta. DUMITRIU, B. F. 160. ÔÖŽ Fraz─â m─âgulitoare; compliment. ╚śeful g─ârii... se topise ├«n temenele ╚Öi amabilit─â╚Ťi fa╚Ť─â de ruda prin╚Ťului. DUMITRIU, B. F. 74.
AMABILIT├üTE, (2) amabilit─â╚Ťi, s. f. 1. ├Änsu╚Öirea de a fi amabil. 2. Atitudine sau fapt─â amabil─â. ÔÖŽ Compliment. ÔÇô Fr. amabilit├ę (lat. lit. amabilitas, -atis).
amabilit├íte s. f., g.-d. art. amabilitß║»╚Ťii; (cuvinte, fapte) pl. amabilitß║»╚Ťi
amabilit├íte s. f., g.-d. art. amabilit─â╚Ťii; (fapte) pl. amabilit─â╚Ťi
AMABILIT├üTE s. 1. v. bun─âvoin╚Ť─â. 2. v. serviabilitate. 3. bun─âtate, bun─âvoin╚Ť─â. (Ai te rog ~ s─â-mi spui c├ót e ceasul?) 4. v. curtoazie. 5. v. polite╚Ťe.
Amabilitate Ôëá brusche╚Ťe, brutalitate, grosol─ânie
AMABILIT├üTE s.f. 1. Bun─âvoin╚Ť─â; polite╚Ťe. 2. Comportare amabil─â. ÔÖŽ Compliment; m─âgulire. [Cf. it. amabilit├á, fr. amabilit├ę, lat.bis. amabilitas].
AMABILIT├üTE s. f. 1. ├«nsu╚Öirea de a fi amabil. 2. atitudine, fapt─â, vorb─â amabil─â; compliment (1). (< fr. amabilit├ę < lat. amabilitas)
AMABILIT├üTE ~─â╚Ťi f. 1) Caracter amabil. 2) Fapt─â, vorb─â amabil─â; polite╚Ťe. [G.-D. amabilit─â╚Ťii] /<fr. amabilit├ę, lat. amabilitas, ~atis
amabilitate f. însușirea persoanei amabile.
*amabilit├íte f. (lat. amab├şlitas, -├ítis). Calitatea de a fi amabil; vorba amabil─â.
AMABILITATE s. 1. aten╚Ťie, bun─âvoin╚Ť─â, prietenie, solicitudine. (Ne-a ar─âtat mult─â ~.) 2. bun─âvoin╚Ť─â, serviabilitate, (livr.) complezen╚Ť─â, (├«nv.) compl─âcere, priin╚Ť─â. (~ lui fa╚Ť─â de mine.) 3. bun─âtate, bun─âvoin╚Ť─â. (Ai te rog ~ s─â-mi spui cit e ceasul?) 4. aten╚Ťie, curtoazie, galanterie, gentile╚Ťe, polite╚Ťe, (rar) curtenie, (├«nv.) libov. (~ fa╚Ť─â de femei.) 5. manier─â, polite╚Ťe, (livr.) civilitate. (E de-o ~ irepro╚Öabil─â.)

Amabilitate dex online | sinonim

Amabilitate definitie

Intrare: amabilitate
amabilitate substantiv feminin