amărúi, -ie a [At: TDRG / Pl: ? / E: amar + -ui] 1 Care are gustul puțin amar Si: amărăcios, amăriu, amăroi. 2 Care produce o senzație ce seamănă cu amărăciunea (1). 3 (Fig) Chinuitor.

AMĂRÚI, -ÚIE, amărui, adj. Cu gust ușor amar; amăriu. – Amar + suf. -ui.

AMĂRÚI, -ÚIE, amărui, adj. Cu gust ușor amar; amăriu. – Amar + suf. -ui.

AMĂRÚI, -ÚIE, amărui, adj. Cu gust ușor amar, amăriu. Mușc dintr-o frunză amăruie. LESNEA, A. 16. 4 Fig. Cearcă Toader amărui Rîsul să și-l mință. DEȘLIU, în POEZ. N 176.

AMĂRÚI, -ÚIE, amărui, adj. Cu gust ușor amar. – Din amar2 + suf. -ui.

amărúi adj. m., f. amărúie; pl. m. și f. amărúi

amărúi adj. m., f. amărúie; pl. m. și f. amărúi

AMĂRÚI ~úie adj. Care are gust ușor amar. Lichid ~. /amar + suf. ~ui

amăríŭ, -ie și -îu, -îĭe (est) și -úĭ, úĭe (vest) adj. Cam amar.

amărúĭ, V. amăriŭ.