Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru am─âr─âciune

am─âr─âci├║ne sf [At: CORESI, EV. 15 / Pl: ~ni / E: am─âr├« (sau amar) + -(─â)ciune] 1 ├Änsu╚Öirea de a fi amar (1) Si: am─âreal─â (2), (rar) am─ârie. 2 (Mpl) (Obiect cu) gust amar. 3 (Fig) (Sentiment de) durere. 4 Rea-voin╚Ť─â. 5 (Stare sufleteasc─â de) indignare ├«mpreunat─â cu triste╚Ťe. 6 (Bot; reg) Ha╚Ömaciuc─â (Anthriscus silvestris). 7 (Bot; reg) Coroni╚Öte (Coronilla varia). 8 (Bot) Am─âr─ât─âciune.
AM─éR─éCI├ÜNE, am─âr─âciuni, s. f. 1. M├óhnire, triste╚Ťe; am─âr├óre. 2. (Rar) Am─âreal─â (1). ÔÇô Amar + suf. -─âciune.
AM─éR─éCI├ÜNE, am─âr─âciuni, s. f. 1. M├óhnire, triste╚Ťe; am─âr├óre. 2. (Rar) Am─âreal─â (1). ÔÇô Amar + suf. -─âciune.
AM─éR─éCI├ÜNE, am─âr─âciuni, s. f. 1. ├Änsu╚Öirea de a fi chinuitor, dureros, amar. C─âci atunce lesne ├«n amor credeam ╚śi am─âr─âciunea-i ├«nc─â nu ╚Ötiam. NEGRUZZI, S. II 30. ÔÖŽ Durere, triste╚Ťe. Horia e omul de piatr─â ├«n care s-a concentrat toat─â t─âria mun╚Ťilor aspri ╚Öi st├«nco╚Öi, toat─â am─âr─âciunea veacurilor de iob─âgie. BOGZA, T. 38. ├Ä╚Öi pierdu cump─âtul de sup─ârare ╚Öi am─âr─âciune. ISPIRESCU, L. 27. Ace╚Ötia-s curat─â s─âr─âcie!... zise ├«mp─âratul ├«n sine, plin de am─âr─âciune. CREANG─é, P. 262. Din cupa desf─ât─ârii am─âr─âciunea na╚Öte. ALEXANDRESCU, P. 105. ÔŚŐ Loc. adv. Cu am─âr─âciune = cu triste╚Ťe, cu sup─ârare. L-am auzit pe tata ╚Öoptind cu am─âr─âciune ╚Öi privindu-m─â cu mil─â. SADOVEANU, N. F. 6. Chemarea unui filozof? zise umbra sur├«z├«nd cu am─âr─âciune-foarte bine! EMINESCU, N. 62. ÔÖŽ ├Änt├«mplare, ├«mprejurare dureroas─â, chinuitoare; chin. Noi, ├«n via╚Ťa noastr─â... am avut grele am─âr─âciuni ╚Öi asupriri. SADOVEANU, N. F. 28. 2. Am─âreal─â (1). Am─âr─âciunea chininei. ÔŚŐ Bine, r─âspunse ├«n sf├«r╚Öit, greu, Ruset, ├«nghi╚Ťindu-╚Öi ├«ntr-una am─âr─âciunea gurii. SADOVEANU, Z. C. 321.
AM─éR─éCI├ÜNE, am─âr─âciuni, s. f. 1. Durere, triste╚Ťe. ÔÖŽ ├Ämprejurare, ├«nt├ómplare dureroas─â. 2. Gust amar; am─âreal─â (1). ÔÇô Din amar + suf. -(─â)ciune.
amărăciúne (mâhnire) s. f., g.-d. art. amărăciúnii; pl. amărăciúni
am─âr─âci├║ne s. f., g.-d. art. am─âr─âci├║nii; pl. am─âr─âci├║ni
AMĂRĂCIÚNE s. 1. amăreală. (~ pelinului.) 2. v. mâhnire.
AM─éR─éCI├ÜNE ~i f. 1) Stare sufleteasc─â ap─âs─âtoare. ~ea desp─âr╚Ťirii. 2) Gust amar; am─âreal─â. [G.-D. am─âr─âciunii] /amar + suf. ~─âciune
am─âr─âciune f. 1. gust amar; 2. fig. sup─ârare, ├«ntristare: ├«n cupa desf─ât─ârii am─âr─âciunea na╚Öte GR. AL. [Macedo-rom. am─ârea╚Ť─â = lat. AMARITIES].
am─âr─âc─ş├║ne f. (d. a am─âr├«). Gust amar: am─âr─âciunea pelinulu─ş. Fig. Durere, ├«ntristare: a vorbi cu am─âr─âciune, am─âr─âciunile vie╚Ťi─ş.
AM─éR─éCIUNE s. 1. am─âreal─â. (~ pelinului.) 2. ├«ntristare, m├óhnire, necaz, sup─ârare, triste╚Ťe, (├«nv. ╚Öi pop.) obidire, (pop.) obid─â, (├«nv. ╚Öi reg.) sc├«rb─â, (Transilv., Mold. ╚Öi Bucov.) b─ânat, (├«nv.) m├«hneal─â, m├«hniciune, sc├«rbie, (fig.) c─âtr─ânire. (╚Üi-a trecut ~?)

Am─âr─âciune dex online | sinonim

Am─âr─âciune definitie

Intrare: am─âr─âciune
am─âr─âciune substantiv feminin