Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

26 defini╚Ťii pentru am─ânunt

am─ânunt, ~─â [At: CORESI, ap. HEM 1032 / V: ~─âru~ / Pl: ~e, (rar) ~uri / E: a3 + m─ânunt] 1 sm (├Älav) ├Än ~ (├Än mod) minu╚Ťios, con╚Ötiincios, observ├ónd chiar ╚Öi cele mai mici ╚Öi ne├«nsemnate p─âr╚Ťi (detalii) ale unui lucru. 2 sn (Cmr; ├«lav) Cu (sau, ├«nv, pre) ~ul Cu bucata. 3 sn Detaliu. 4 sn (├Äe) A da ~e A intra ├«n detalii. 5 sn (├Älav) (Cu) de-~ sau p├ón─â ├«n cele mai mici ~e sau ├«n ~, ├«n toate ~ele Minu╚Ťios. 6 a (├Änv) Am─ânun╚Ťit2.
am─âr├║nt sn vz am─ânunt
AM─éN├ÜNT, -─é, am─ânun╚Ťi, -te, s. n., adj. 1. S. n. Element secundar, neesen╚Ťial al unui obiect, al unui fenomen sau al unui eveniment, detaliu; (rar) am─ânun╚Ťime. ÔŚŐ Loc. adj. ╚Öi adv. Cu am─ânuntul = cu bucata, ├«n detaliu, ├«n cantit─â╚Ťi mici. Comer╚Ť cu am─ânuntul. ÔŚŐ Loc. adv. (Cu) de-am─ânuntul sau p├ón─â ├«n cele mai mici am─ânunte sau ├«n am─ânunt, ├«n toate am─ânuntele = p├ón─â ├«n cele mai mici detalii; minu╚Ťios. 2. Adj. (├Änv.) Am─ânun╚Ťit2. [Var.: (reg.) am─ârunt s. n.] ÔÇô A3 + m─ânunt ÔÇ×m─âruntÔÇŁ.
AMĂRÚNT s. n. v. amănunt.
AM─éN├ÜNT, -─é, am─ânun╚Ťi, -te, s. n., adj. 1. S. n. Element secundar, neesen╚Ťial al unui obiect, al unui fenomen sau al unui eveniment, detaliu; (rar) am─ânun╚Ťime. ÔŚŐ Loc. adj. ╚Öi adv. Cu am─ânuntul = cu bucata, ├«n detaliu, ├«n mici cantit─â╚Ťi. Comer╚Ť cu am─ânuntul. ÔŚŐ Loc. adv. (Cu) de-am─ânuntul sau p├ón─â ├«n cele mai mici am─ânunte sau ├«n am─ânunt, ├«n toate am─ânuntele = p├ón─â ├«n cele mai mici detalii; minu╚Ťios. 2. Adj. (├Änv.) Am─ânun╚Ťit2. [Var.: (reg.) am─âr├║nt s. n.] ÔÇô A3 + m─ânunt ÔÇ×m─âruntÔÇŁ.
AMĂRÚNT, s. n. v. amănunt.
AM─éN├ÜNT2, -─é, am─ânun╚Ťi, -te, adj. (├Änvechit) Am─ânun╚Ťit. Cercetarea am─ânunt─â a feluritelor faze prin care graiul poporului romin a trecut ca s─â devin─â... limba de azi a rom├«nilor. ODOBESCU, S. I 352.
AM─éN├ÜNT1, am─ânunte, s. n. Element secundar, neesen╚Ťial al unui obiect, al unui fenomen sau al unui eveniment. Am─ânuntele tehnice ale lui Culai erau f─âcute s─â bucure pe domnul inginer al nostru. SADOVEANU, N. F. 61. M─â ├«ngrijesc de cel mai ne├«nsemnat am─ânunt al ├«mbr─âc─âmin╚Ťii mele. SAHIA, N. 20. ÔŚŐ Loc. adj. ╚Öi adv. (├Än opozi╚Ťie cu angro, cu ridicata sau cu toptanul) Cu am─ânuntul = cu bucata, ├«n detaliu. Comer╚Ť cu am─ânuntul. Desfacere cu am─ânuntul. V├«nzare cu am─ânuntul. ÔŚŐ Loc. adv. (Cu) de-am─ânuntul sau p├«n─â ├«n cele mai mici am─ânunte sau ├«n am─ânunt sau ├«n toate am─ânuntele = p├«n─â ├«n cele mai mici detalii, am─ânun╚Ťit, minu╚Ťios. Porniser─â s─â str─âbat─â ╚Ťara din ╚Ťinut ├«n ╚Ťinut, ca s-o cunoasc─â prin v─âzul ╚Öi prin auzul lor cu de-am─ânuntul. C. PETRESCU, R. DR. 35. Mo╚Öia... am cercetat-o cu de-am─ânuntul, ├«n lung ╚Öi ├«n lat. ALECSANDRI, T. 796. ÔÇô Pl. ╚Öi: am─ânunturi (ISPIRESCU, L. 75). ÔÇô Variant─â: am─âr├║nt (CO╚śBUC, P. II 182, CREANG─é, P. 264, ODOBESCU, S. I 185, NEGRUZZI, S. II 203) s. n.
AMĂRÚNT s. n. v. amănunt.
AM─éN├ÜNT2, -─é, am─ânun╚Ťi, -te, adj. (├Änv.) Am─ânun╚Ťit. ÔÇô Din a3 + m─ânunt ÔÇ×m─âruntÔÇŁ.
AM─éN├ÜNT1, am─ânunte, s. n. Element secundar, neesen╚Ťial al unui obiect, al unui fenomen sau al unui eveniment. ÔŚŐ Loc. adj. ╚Öi adv. Cu am─ânuntul = cu bucata, ├«n detaliu. Comer╚Ť cu am─ânuntul. ÔŚŐ Loc. adv. (Cu) de-am─ânuntul sau p├ón─â ├«n cele mai mici am─ânunte sau ├«n am─ânunt ori ├«n toate am─ânuntele = p├ón─â ├«n cele mai mici detalii; minu╚Ťios. [Var.: (reg.) am─âr├║nt s. n.] ÔÇô Din a3 + m─ânunt ÔÇ×m─âruntÔÇŁ.
AMĂRÚNT, s. n. v. amănunt1.
am─ân├║nt s. n., pl. am─ân├║nte
cu de-am─ân├║ntul loc. adv.
am─ân├║nt s. n., pl. am─ân├║nte
cu de-am─ân├║ntul loc. adv.
AM─éN├ÜNT adj. v. am─ânun╚Ťit, amplu, detaliat, dezvoltat.
AM─éN├ÜNT s. detaliu, (rar) am─ânun╚Ťime. (╚śtie totul ├«n ~.)
am─ân├║nt (am─ân├║nte), s. n. ÔÇô 1. (├Änv.) Am─ânun╚Ťit, ├«n detaliu (sens adv.) ÔÇô 2. Detaliat (sens adj.). 3. Detaliu. ÔÇô Var. am─ârunt, (cu der. s─âi). De la m─ârunt, cu a- caracteristic formelor adv. Uzul ca s. este modern, pentru cel adv. cf. it. a minuto. ÔÇô Der. am─ânun╚Ťi, vb. (a m─ârun╚Ťi; a da am─ânunte); am─ânun╚Ťime, s. f. (detaliu).
AM─éN├ÜNT ~e n. Element neesen╚Ťial dintr-un ansamblu; parte secundar─â a unui lucru; detaliu. ÔŚŐ (Cu) de ~ul ├«n cele mai mici detalii. Cu ~ul cu bucata. /a + m─ânunt
am─ânunt n. V. am─ârunt.
am─ârunt adv. 1. cu am─âruntul, ├«n p─âr╚Ťi mici; 2. fig. ├«n toate particularit─â╚Ťile: cu am─âruntul toate, cum sÔÇÖau ├«nt├ómplat, i le a spus PANN ÔĽĹ n. (sens modern, sub forma am─ânunt), parte m─ârunt─â, detaliu. [V. m─ârunt].
am─ân├║nt ╚Öi am─âr├║nt n., pl. e, vech─ş ur─ş (a 4 ╚Öi m─ânunt, m─ârunt). Parte m─ârunt─â, particularitate, detali┼ş: am─ânuntele lupte─ş, o veste f─âr─â nic─ş un am─ânunt, a da am─ânunte, a intra (sa┼ş a te perde) ├«n am─ânunte. Cu am─ânuntu sa┼ş cu de-a m─ânuntu (ma─ş exact de c├«t cu de am─ânuntu, ca ╚Öi cu de-a sila), am─ânun╚Ťit, ├«n detali┼ş: a povesti, a vinde cu de-a m─ânuntu. V. toptan ╚Öi dib─â.
am─âr├║nt, V. am─ânunt.
amănunt adj. v. AMĂNUNȚIT. AMPLU. DETALIAT. DEZVOLTAT.
AM─éNUNT s. detaliu, (rar) am─ânun╚Ťime. (╚śtie totul ├«n ~.)

Am─ânunt dex online | sinonim

Am─ânunt definitie

Intrare: am─ânunt
am─ârunt
am─ânunt substantiv neutru
Intrare: cu de-am─ânuntul
cu de-am─ânuntul locu╚Ťiune adverbial─â
am─ânunt substantiv neutru