amănunțime definitie

10 definiții pentru amănunțime

amănunțíme sf [At: BARONZI, L. 101 / V: amăru- / Pl: ~mi / E: amănunt + -ime] (Îe) În ~ În detaliu.
AMĂNUNȚÍME, amănunțimi, s. f. (Rar) Detaliu, amănunt. – Amănunt + suf. -ime.
AMĂNUNȚÍME, amănunțimi, s. f. (Rar) Detaliu, amănunt. – Amănunt + suf. -ime.
AMĂNUNȚÍME, amănunțimi, s. f. Amănunt, detaliu. În mintea ei se deșteaptă, cu toate amănunțimile, viața, obiceiurile de acasă. VLAHUȚĂ, O. A. 351.
AMĂNUNȚÍME, amănunțimi, s. f. Amănunt, detaliu. – Din amănunt1 + suf. -ime.
amănunțíme (rar) s. f., g.-d. art. amănunțímii; pl. amănunțími
amănunțíme s. f., g.-d. art. amănunțímii; pl. amănunțími
AMĂNUNȚÍME s. v. amănunt, detaliu.
amănunțíme și amăr- f. Amănunt.
amănunțime s. v. AMĂNUNT. DETALIU.

amănunțime dex

Intrare: amănunțime
amănunțime substantiv feminin