alvíțar sm [At: ALECSANDRI, T. 531 / V: (rar) h- / Pl: ~i / E: alviță + -ar] 1-2 Fabricant sau negustor de alviță (1).

ALVIȚÁR, alvițari, s. m. Fabricant sau negustor de alviță. [Var.: halvițár s. m.] – Alviță + suf. -ar.

HALVIȚÁR s. m. v. alvițar.

ALVIȚÁR, alvițari, s. m. Fabricant sau negustor de alviță. [Var.: halvițár s. m.] – Alviță + suf. -ar.

HALVIȚÁR s. m. V. alvițar.

ALVIȚÁR, alvițari, s. m. Fabricant sau negustor de al viță. – Variantă: halvițár (ALECSANDRI, T. 531) s. m.

HALVIȚÁR s. m. v. alvițar.

ALVIȚÁR, alvițari, s. m. Fabricant sau negustor de alviță. [Var.: halvițár s. m.] – Din alviță + suf. -ar.

alvițár s. m., pl. alvițári

alvițár s. m., pl. alvițári

halvițar m. cel ce vinde halviță: un biet halvițar AL.

alvițár m. Acela care face orĭ vinde alviță. – Și halv-. Rar alvigiŭ (din alvițgiŭ. CL. 1910,443).

alvițar, alvițari s. m. profitor