alveolár, ~ă a [At: DA / P: ~ve-o~ / Pl: ~i, ~e / E: fr alveolaire] 1 (Atm) Care este în legătură cu alveolele (7). 2 (Atm) Care prezintă alveole (7). 3 (Fon) Care se articulează cu limba lipită de alveolele gingiei interioare de sus Cf post-dental.

alveolare sf [At: DEX2 / Pl: ~Iări / E: alveolă] (Glg) Formarea alveolelor eoliene.

ALVEOLÁR, -Ă, alveolari, -e, adj. 1. Care aparține alveolelor dentare, referitor la alveole. ◊ Consoană alveolară (și substantivat, f.) = consoană articulată cu limba la nivelul alveolelor dinților de sus. 2. Care are alveole (2). [Pr.: -ve-o-] – Din fr. alvéolaire.

ALVEOLÁRE, alveolări, s. f. (Geol.) Formare a alveolelor eoliene. [Pr.: -ve-o-] – De la alveolă.

ALVEOLÁR, -Ă, alveolari, -e, adj. 1. Care aparține alveolelor dentare, referitor la alveole. ◊ Consoană alveolară (și substantivat, f.) = consoană articulată cu limba la nivelul alveolelor dinților de sus. 2. Care are alveole (2). [Pr.: -ve-o-] – Din fr. alvéolaire.

ALVEOLÁRE, alveolări, s. f. (Geol.) Formare a alveolelor eoliene.[Pr.: -ve-o-] – De la alveolă.

ALVEOLÁR, -Ă, alveolari, -e, adj. 1. Care e în legătură cu alveolele (1) Nervi alveolari. ◊ Consoană alveolară (și substantivat, f.) = consoană care se articulează cu limba în contact cu regiunea palatală, la nivelul alveolelor de sus. Consoana «l» esteo alveolară. 2. Care prezintă alveole (2). Fagurele are structură alveolară. – Pronunțat: -ve-o-.

ALVEOLÁR, -Ă, alveolari, -e, adj. 1. Care e în legătură cu alveolele dentare. 2. Care are alveole (2). [Pr.: -ve-o-] – Fr. alvéolaire.

alveolár (-ve-o-) adj. m., pl. alveolári; f. alveoláră, pl. alveoláre

alveolár adj. m. (sil. -ve-o-), pl. alveolári; f. sg. alveoláră, pl. alveoláre

alveoláre s. f., g.-d. art. alveolării

ALVEOLÁR, -Ă adj. Referitor la alveole, cu alveole. ◊ Consoană alveolară (și s.f.) = consoană articulată cu limba la nivelul alveolelor dinților de sus. [Cf. fr. alvéolaire].

ALVEOLÁR, -Ă adj. referitor la alveole; cu alveole. ◊ (despre un fenomen) articulat la nivelul alveolelor dinților superiori. (< fr. alvéolaire)

ALVEOLÁR ~ă (~i, ~e) Care ține de alveolele dentare; propriu alveolelor dentare. Nervi ~i. Consoană ~ă. [Sil. -ve-o-] /<fr. alvéolaire

alveolar a. ce ține de alveole.

*alveolár, -ă adj. (d. alveolă; fr. alvéolaire). În formă de alveolă. Așezat la alveole: nervĭ alveolarĭ, abces alveolar (abubă).

ALVEOLÁR, -Ă adj. (cf. fr. alvéolaire): în sintagma consoană alveolară. (v.).