alúviu sms [At: LTR / E: ger Alluvium] (Glg) Epocă geologică începută o dată cu retragerea ghețarilor de pe suprafața globului pământesc și în care ne mai găsim și astăzi Si: holocen.

ALÚVIU s. n. (Geol.) Holocen. – Din lat. alluvium.

ALÚVIU s. n. (Geol.) Holocen. – Din lat. alluvium.

ALÚVIU s. n. Perioadă geologică din cuaternarul superior, începînd de la retragerea ghețarilor pînă în zilele noastre.

ALÚVIU s. n. Perioadă geologică din era cuaternară, care durează de la retragerea ghețarilor până în zilele noastre. – Fr. alluvium (lat. lit. alluvium).

alúviu [viu pron. vĭu] s. n., art. alúviul

alúviu s. n. [-viu pron. -vĭu], art. alúviul

ALÚVIU s. v. holocen.

ALÚVIU s.n. Holocen. [Pron. -viu. / < lat., fr. alluvium].

ALÚVIU s. n. holocen. (< lat., fr. alluvium)

ALÚVIU n. geol. Ultima epocă a perioadei cuaternare; holocen. /<lat. alluvium

ALUVIU s. (GEOL.) holocen.