alúră sf [At: DA / Pl: ~ri / E: fr allure] 1 Felul cuiva de a merge, de a se mișca. 2 Modul în care se mișcă un cal (la pas, trap, galop). 3 Felul în care înaintează o navă în raport cu direcția vântului (de pupa, de prova etc.). 4 (Spt) Modul în care se desfășoară o întrecere sportivă. 5 (Fig) Întorsătură pe care o ia un eveniment. 6 înfățișare.

ALÚRĂ, aluri, s. f. 1. Fel de a se mișca; mers, umblet; înfățișare, ținută. 2. Mod de deplasare a unui animal. 3. Ritm în care se desfășoară o acțiune individuală sau colectivă în întrecerile sportive. 4. Mod în care se desfășoară un eveniment, o întâmplare etc. [Pr.: alüră] – Din fr. allure.

ALÚRĂ s. f. 1. Fel de a se mișca; mers, umblet; (rar) înfățișare. 2. Mod de deplasare a unui animal. 3. Ritm în care se desfășoară o acțiune individuală sau colectivă în întrecerile sportive. 4. Mod în care se desfășoară un eveniment, o întâmplare etc. – Din fr. allure.

ALÚRĂ s. f. (Franțuzism) Fel de a se mișca; (rar) înfățișare. Cellino, intimidat, și-a pierdut alura de grație. CAMIL PETRESCU, T. II 193. Ritm, tempo în care se desfășoară o întrecere sportivă. Se aleargă într-o alură susținută.

ALÚRĂ s. f. Fel de a se mișca; (rar) înfățișare. ♦ Ritm (în care se desfășoară o întrecere sportivă). – Fr. allure.

alură [pron. alǘră] s. f., g.-d. art. alurii; pl. aluri

alúră s. f. [u pron. fr. ü], g.-d. art. alúrii, pl. alúri

ALÚRĂ s. v. atitudine, port, poză, poziție, ținută.

ALÚRĂ s.f. Fel de a se mișca; mers, umblet; înfățișare. ♦ Unghiul format de drumul urmat de o navă față de direcția vântului. ♦ Fel de a acționa, de a se purta; purtare, comportare; (spec.) ritm în care se desfășoară o întrecere sportivă. [Pron. -liu-. / < fr. allure].

ALÚRĂ [ALÜRĂ] s. f. 1. mod de deplasare a unui animal, vehicul. 2. fel de a merge; ținută, aspect; înfățișare. 3. fel de a acționa, de a se purta; ritm în care se desfășoară o întrecere sportivă. 4. poziția vântului față de o navă. 5. unghiul format de drumul urmat de o navă față de direcția vântului. (< fr. allure)

ALÚRĂ aluri f. 1) Fel de a merge; umblet; mers. 2) Ritm al unei competiții sportive. [G.-D. alurii] /<fr. allure

*alúră f., pl. ĭ (fr. allure d. aller, a merge). Barb. Felu mersuluĭ, mers, umblet. Fig. Aer, călcătură: ce alură de savant!

alură s. v. ATITUDINE. PORT. POZĂ. POZIȚIE. ȚINUTĂ.