alunecos, ~oasă a [At: DEX2 / V: lu- / Pl: ~oși, ~oase / E: aluneca + -os] 1-3 Care alunecă (1-3) ușor. 4-6 Pe care se alunecă (1-3) ușor.

ALUNECÓS, -OÁSĂ, alunecoși, -oase, adj. Pe care se alunecă ușor. ♦ Care alunecă ușor. – Aluneca + suf. -os.

ALUNECÓS, -OÁSĂ, alunecoși, -oase, adj. Pe care se alunecă ușor. ♦ Care alunecă ușor. [Var.: lunecós, -oásă adj.] – Aluneca + suf. -os.

ALUNECÓS, -OÁSĂ, alunecoși, -oase, adj. 1. (Despre o suprafață) Pe care se alunecă ușor. Parchet alunecos. 2. Care alunecă ușor. (Fig.) Femeie! ochi alunecoși, inimă zburdalnică! CARAGIALE, O. I 214. ◊ Teren alunecos (sau straturi alunecoase) = teren constînd dintr-o alternanță de nisipuri care absorb apă în mare cantitate și de argile care, fiind impermeabile, produc alunecarea straturilor de deasupra lor.

ALUNECÓS, -OÁSĂ, alunecoși, -oase, adj. Pe care se alunecă ușor. ♦ Care alunecă ușor. – Din aluneca + suf. -os.

alunecós adj. m., pl. alunecóși; f. alunecoásă, pl. alunecoáse

alunecós adj. m., pl. alunecóși; f. sg. alunecoásă, pl. alunecoáse

ALUNECÓS adj. lunecos, (prin Transilv.) bălos. (Teren ~.)

ALUNECÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) (despre suprafețe) Pe care se alunecă ușor. Parchet ~. 2) Care alunecă. Teren ~. /a aluneca + suf. ~os

alunecos a. loc pe care se alunecă lesne.

alunecós, -oásă adj. Care produce alunecare: gheața, parchetu e alunecos.

ALUNECOS adj. lunecos, (prin Transilv.) bălos. (Teren ~.)