alunecător definitie

11 definiții pentru alunecător

alunecător, ~oare [At: CADE / Pl: ~i, ~oare / E: aluneca + -tor] 1 a Care alunecă (1). 2 sn (Mec; în angrenajul unui mecanism) Piesă pe care alunecă altă piesă. 3 sn (Spc; la armele de foc) Bucată de oțel pe care alunecă înălțătorul pentru reglarea distanței de tragere. 4 sn (La acele macazurilor) Piesă de reazem pe care alunecă acul.
ALUNECĂTÓR, -OÁRE, alunecători, -oare, adj. Care alunecă. ♦ (Substantivat, n.) Piesă mobilă, la unele mașini și aparate, care se deplasează prin alunecare. Aluneca + suf. ător.
ALUNECĂTÓR, -OÁRE, alunecători, -oare, adj. Care alunecă. ♦ (Substantivat, n.) Piesă mobilă, la unele mașini și aparate, care se deplasează prin alunecare. – Aluneca + suf. -ător.
ALUNECĂTÓR1, alunecătoare, s. n. Piesă mobilă, la unele mașini și aparate, care se deplasează prin alunecare. Alunecătorul strungului. Alunecătorul unei arme de foc.
ALUNECĂTÓR2, -OÁRE, alunecători, -oare, adj. Care alunecă.
ALUNECĂTÓR, -OÁRE, alunecători, -oare, adj. Care alunecă. ♦ (Substantivat, n.) Piesă mobilă, la unele mașini și aparate, care se deplasează prin alunecare. – Din aluneca + suf. -(ă)tor.
alunecătór1 adj. m., pl. alunecătóri; f. sg. și pl. alunecătoáre
alunecătór2 s. n., pl. alunecătoáre
alunecătór adj. m., pl. alunecătóri; f. sg. și pl. alunecătoáre
alunecătór s. n., pl. alunecătoáre
ALUNECĂTÓR ~oáre n. Piesă metalică la unele mașini, care se mișcă prin alunecare. /a aluneca + suf. ~ător

alunecător dex

Intrare: alunecător
alunecător adjectiv substantiv neutru