Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru alunec─âtor

alunec─âtor, ~oare [At: CADE / Pl: ~i, ~oare / E: aluneca + -tor] 1 a Care alunec─â (1). 2 sn (Mec; ├«n angrenajul unui mecanism) Pies─â pe care alunec─â alt─â pies─â. 3 sn (Spc; la armele de foc) Bucat─â de o╚Ťel pe care alunec─â ├«n─âl╚Ť─âtorul pentru reglarea distan╚Ťei de tragere. 4 sn (La acele macazurilor) Pies─â de reazem pe care alunec─â acul.
ALUNEC─éT├ôR, -O├üRE, alunec─âtori, -oare, adj. Care alunec─â. ÔÖŽ (Substantivat, n.) Pies─â mobil─â, la unele ma╚Öini ╚Öi aparate, care se deplaseaz─â prin alunecare. Aluneca + suf. ─âtor.
ALUNEC─éT├ôR, -O├üRE, alunec─âtori, -oare, adj. Care alunec─â. ÔÖŽ (Substantivat, n.) Pies─â mobil─â, la unele ma╚Öini ╚Öi aparate, care se deplaseaz─â prin alunecare. ÔÇô Aluneca + suf. -─âtor.
ALUNECĂTÓR1, alunecătoare, s. n. Piesă mobilă, la unele mașini și aparate, care se deplasează prin alunecare. Alunecătorul strungului. Alunecătorul unei arme de foc.
ALUNECĂTÓR2, -OÁRE, alunecători, -oare, adj. Care alunecă.
ALUNEC─éT├ôR, -O├üRE, alunec─âtori, -oare, adj. Care alunec─â. ÔÖŽ (Substantivat, n.) Pies─â mobil─â, la unele ma╚Öini ╚Öi aparate, care se deplaseaz─â prin alunecare. ÔÇô Din aluneca + suf. -(─â)tor.
alunecătór1 adj. m., pl. alunecătóri; f. sg. și pl. alunecătoáre
alunecătór2 s. n., pl. alunecătoáre
alunecătór adj. m., pl. alunecătóri; f. sg. și pl. alunecătoáre
alunecătór s. n., pl. alunecătoáre
ALUNECĂTÓR ~oáre n. Piesă metalică la unele mașini, care se mișcă prin alunecare. /a aluneca + suf. ~ător

Alunec─âtor dex online | sinonim

Alunec─âtor definitie

Intrare: alunec─âtor
alunec─âtor adjectiv substantiv neutru