alumin definitie

17 definiții pentru alumin

alumín sm vz alumină
alumínă sfs [At: DA / V: alumin sm / E: fr alumine] (Chm; Min) 1 Oxid de aluminiu care servește la fabricarea aluminiului prin electroliză. 2 (Îf -in) Varietate de caolin, folosită în industria cauciucului.
ALUMÍNĂ s. f. Oxid de aluminiu (obținut pe cale industrială). – Din fr. alumine.
ALUMÍNĂ s. f. 1. Oxid de aluminiu. 2. (În forma alumin) Varietate de caolin, folosită în industria cauciucului. [Var.: alumín s. n.] – Din fr. alumine.
ALUMÍN s. n. v. alumină.
alumín (varietate de caolin) s. n.
alumínă (oxid de aluminiu) s. f., g.-d. art. alumínei
alumín (varietate de caolin) s. n.
alumínă (oxid de aluminiu) s. f., g.-d. art. alumínei
ALUMÍNĂ s. v. oxid de aluminiu.
ALUMÍN s.n. (Geol.) Varietate de caolin, folosită în industria cauciucului. [< fr. alumine].
ALUMÍNĂ s.f. (Geol.) Oxid natural de aluminiu, a cărui formă cristalizată este corindonul. [< fr. alumine].
ALUMÍN s. n. varietate de caolin folosită în industria cauciucului. (< fr. alumine)
ALUMÍNĂ s. f. oxid natural de aluminiu, divers colorat, având la bază un mare număr de pietre prețioase. (< fr. alumine)
alumină f. oxid metalic derivat din aluminiu.
*alumínă f., pl. e (d. aluminiŭ; fr. alumine). Chim. Oxid metalic derivat din aluminiŭ, care, divers colorat de alte oxide metalice, constitue un oare care număr de petre prețĭoase (rubin, safir, topaz ș. a.). V. corindon.
ALUMI s. (CHIM.) oxid de aluminiu.

alumin dex

Intrare: alumină
alumin substantiv neutru
alumină substantiv feminin