Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

30 defini╚Ťii pentru altoi

alt├│i1 [At: PRAV. MOLD. 15/1 / V: -tui1, ol-, ul-, (reg) alto├ín (Ban) olt├│n, olto├ín, olt├ín, ulto├ín, hulto├ín, hultu├ín sn (css) alto├ín─â, ulto├ín─â, hulto├ín─â, hultuo├ín─â, hultu├ína sf / Pl: ~toaie, -uri, -toi / E: mg oltovany, oltvany] 1 sn (Hor) Altoire. 2 sm (Med; iuz) Vaccin. 3 sn (Hor) Planta altoit─â, dup─â ce s-a prins ╚Öi a crescut. 4 sn Pepinier─â de altoaie. 5 sn Ml─âdi╚Ť─â cu care se altoie╚Öte.
alto├ş2 vtr [At: PRAV. MOLD. 12/2 / V: -tu├ş2, (Trs) oltu├ş, (Mol) ulto├ş, ultu├ş, holtu├ş, hultu├ş / Pzi: ~esc / E: mg oltani] 1 A introduce vl─âstarul unei plante ├«ntr-o alt─â plant─â, de obicei de o specie inferioar─â, pentru ca aceasta s─â produc─â floarea ╚Öi rodul celei dint├ói. 2 A transforma prin altoire(l). 3 (Fig) A s─âdi, ├«n sufletul cuiva, o anumit─â ├«nsu╚Öire. 4 (Reg) A vaccina. 5 (Fam) A da o lovitur─â zdrav─ân─â cuiva. 6-7 (Pex) A bate (zdrav─ân) pe cineva.
ALT├ôI1, altoaie, s. n. Ramur─â mic─â deta╚Öat─â dintr-o plant─â-mam─â, folosind la altoire. ÔÖŽ Plant─â altoit─â. ÔÖŽ Plant─â cultivat─â pentru a servi la altoire. [Pl. ╚Öi: altoiuri] ÔÇô Din magh. oltv├íny.
ALTO├Ź2, altoiesc, vb. IV. Tranz. 1. A introduce o ramur─â a unei plante ├«n ╚Ťesutul alteia, stabilind astfel un contact ├«ntre ╚Ťesuturile lor generatoare pentru a da plantei altoite ├«nsu╚Öirile altoiului. 2. (Fam.) A bate, a lovi, a plesni pe cineva. [Var.: (reg.) hultu├ş vb. IV] ÔÇô Din magh. oltani.
ALT├ôI1, altoaie, s. n. Ramur─â mic─â deta╚Öat─â dintr-o plant─â-mam─â, folosind la altoire. ÔÖŽ Plant─â altoit─â. ÔÖŽ Plant─â cultivat─â pentru a servi la altoire. [Pl. ╚Öi: altoiuri] ÔÇô Din magh. oltv├íny.
ALTO├Ź2, altoiesc, vb. IV. Tranz. 1. A introduce o ramur─â a unei plante ├«n ╚Ťesutul alteia, stabilind astfel un contact ├«ntre ╚Ťesuturile lor generatoare pentru a da plantei altoite ├«nsu╚Öirile altoiului. 2. (Fam.) A bate, a lovi, a plesni pe cineva. [Var.: (reg.) hultu├ş vb. IV] ÔÇô Din magh. oltani.
ALT├ôI1, (2) altoaie, s. n. 1. Altoire. ╚ścoala face omul om ╚Öi altoiul pomul pom. 2. Mic─â ramur─â deta╚Öat─â de pe o plant─â-mam─â pentru a folosi la altoire. Un altoi de piersic. ÔŚŐ Fig. Z├«na mea deprins─â cu triste╚Ťi, Pune peste jale nou altoi: Bucurii s─â c├«n╚Ťi ╚Öi s─â te-nve╚Ťi Tobo╚Öar al timpurilor noi! BENIUC, ├«n POEZ. N. 51. ÔÖŽ Plant─â altoit─â. Mere de altoi. ÔÖŽ Plant─â (de soi bun) cultivat─â anume pentru a servi la altoire. ├Än toate comunele rurale ar fi bine ca s─â se... fac─â pepinier─â de... altoaie de cele mai variate specii de poame. I. IONESCU, M. 260. ÔÇô Pl. ╚Öi: altoiuri.
ALTO├Ź2, altoiesc, vb. IV. Tranz. 1. (Cu privire la portaltoi sau la planta altoit─â) A introduce o r─âmuric─â (anume aleas─â) a unei plante ├«n ╚Ťesutul alteia, stabilind ├«n modul acesta un contact ├«ntre ╚Ťesuturile lor generatoare, cu scopul de a da plantei altoite ├«nsu╚Öirile (mai valoroase) ale altoiului. V. grefa. Am altoit un m─âr cu un gutui. Am altoit un cais pe un prun. ÔŚŐ Fig. (Cu privire la o ├«nsu╚Öire) Povestitorul a ╚Ötiut, cu tainic me╚Öte╚Öug, s-o altoiasc─â ad├«nc [m├«ndria] ╚Öi ├«n jalea ╚Öi ├«n veselia osta╚Öului rom├«n. ODOBESCU, S. II 530. 2. (Familiar) A da cuiva o lovitur─â; a plesni, a bate. R─âs─âri... unul cu c─âciul─â ponosit─â... ÔÇô Stai, neic─â, s─â-l altoiesc ╚Öi eu pe barosan, spuse, ├«ncerc├«nd s─â se apropie. PAS, L. I 256. ÔÇô Variant─â: (Mold.) hultu├ş (ALECSANDRI, T. 368) vb. IV.
ALT├ôI1, (2) altoaie, s. n. 1. Altoire. 2. Ramur─â mic─â deta╚Öat─â dintr-o plant─â-mam─â, folosind la altoire. ÔÖŽ Plant─â altoit─â. ÔÖŽ Plant─â cultivat─â pentru a servi la altoire. [Pl. ╚Öi: altoiuri] ÔÇô (1) Postverbal al lui altoi, (2) magh. oltv├íny.
ALTO├Ź2, altoiesc, vb. IV. Tranz. 1. A introduce o ramur─â a unei plante ├«n ╚Ťesutul alteia, stabilind astfel un contact ├«ntre ╚Ťesuturile lor generatoare, ├«n scopul de a da plantei altoite ├«nsu╚Öirile altoiului. 2. (Fam.) A bate pe cineva; a lovi, a plesni. [Var.: (reg.) hultu├ş vb. IV] ÔÇô Magh. oltani.
altói1 s. n., pl. altoáie
alto├ş2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. altoi├ęsc, imperf. 3 sg. altoi├í; conj. prez. 3 s─â altoi├ísc─â
altói s. n., pl. altoáie
alto├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. altoi├ęsc, imperf. 3 sg. altoi├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. altoi├ísc─â
ALTO├Ź vb. (├«nv. ╚Öi reg.) a pr─âs─âdi. (A ~ o plant─â.)
ALTO├Ź vb. v. atinge, bate, inocula, lovi, vaccina.
alto├ş (altoi├ęsc, alto├şt), vb. ÔÇô 1. A introduce o ramur─â a unei plante ├«n ╚Ťesutul alteia. ÔÇô 2. A bate, a lovi, a plesni pe cineva. ÔÇô Var. (Mold.) hultui. Mag. oltani (Dar; G├íldi, Dict., 83). Sensul 2 nu apare ╚Öi la var. ÔÇô Der. altoial─â, s. f. (altoire); altoi, s. n. (ramur─â folosit─â la altoire); altoior, adj. (care altoie╚Öte); altoitur─â, s. f. (altoire); hultoan─â, s. f. (altoi); hultuitur─â, s. f. (ac╚Ťiunea de a altoi); altoan─â, s. f. (Mold., altoi).
ALTÓI ~oáie n. 1) Bucată mică de ramură, detașată de la planta-mamă și folosită la altoire. 2) Plantă cultivată pentru altoire. 3) Plantă altoită. /<ung. oltvány
A ALTO├Ź ~i├ęsc tranz. 1) (plante) A trata cu altoi. 2) fig. fam. A supune unei lovituri; a lovi. 3) fig. (sentimente, rela╚Ťii) A consolida ├«n mod sistematic; a inspira cu regularitate; a cultiva. /<ung. oltani
alto├Č v. 1. a s─âdi un altoiu; 2. a vaccina, a ├«mp─ârt─â╚Öi prin art─â o boal─â molipsitoare. [Ung. OLTANI, de unde ╚Öi forma moldoveneasc─â hultui].
altoiu n. 1. ml─âdi╚Ť─â ce se ├«nfige sau se prinde ├«n ramura unui alt arbore spre a-l perfec╚Ťiona; 2. vaccin.
alt├│─ş m., ╚Öi n., pl. oa─şe (ung. oltv├íny, var. din oltov├íny, pom altoit. V. hultuon). Vest. Ramur─â dintrÔÇÖun pom ma─ş bun r─âs─âdit─â ├«ntrÔÇÖun trunch─ş ma─ş prost. Pom altoit: altoi─ş tiner─ş (Agrb. ├Änt. 256). S. n., pl. ur─ş ╚Öi oa─şe. Vaccin. V. prasad.
alto─ş├ęsc v. tr. (ung. oltani). Vest. ├Änfig alto─ş (la pom─ş). Vaccinez. ÔÇô ├Än Trans. ╚Öi ultu─şesc (Agrb. ├Änt. 256), ├«n Mold. hultu─şesc. V. pres─âdesc ╚Öi aldu─şesc.
ALTOI vb. (înv. și reg.) a prăsădi. (A ~ o plantă.)
altoi vb. v. ATINGE. BATE. INOCULA. LOVI. VACCINA.
altoi1, altoaie, s.n. ÔÇô Ml─âdi╚Ť─â folosit─â la altoire. ÔÇô Din magh. oltv├íny, var. din oltov├íny ÔÇ×pom altoitÔÇŁ (Scriban, ╚ś─âineanu, DLRM, DEX, MDA).
alto├ş2, altoiesc, (oltoi), vb. tranz. ÔÇô 1. A introduce o ramur─â a unei plante ├«n ╚Ťesutul alteia. 2. A bate, a lovi, a plesni pe cineva. ÔÇô Din magh. oltani (Scriban, ╚ś─âineanu, DLRM, DEX, MDA).
alto├ş, altoiesc, (oltoi), vb. tranz. ÔÇô 1. A introduce o ramur─â a unei plante ├«n ╚Ťesutul alteia. 2. A bate, a lovi, a plesni pe cineva. ÔÇô Din magh. olt├│├íg ÔÇ×a altoiÔÇŁ.
altoi1, altoiuri s. n. proxenet
altoi2, altoiesc v. t. a bate; a lovi; a plesni

Altoi dex online | sinonim

Altoi definitie

Intrare: altoi (pl. -oaie)
altoi pl. -oaie substantiv neutru
Intrare: altoi (pl. -uri)
altoi pl. -uri
Intrare: altoi (vb.)
altoi vb. verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a