Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

17 defini╚Ťii pentru alto

├ílto sms [At: TIM. POPOVICI, D. M. / E: it alto] 1 (Muz) Registru vocal la femei ╚Öi copii, situat, ca ├«n─âl╚Ťime, ├«ntre vocea de sopran ╚Öi cea de tenor. 2 Partea din cor care c├ónt─â cu asemenea voce. 3 Instrument muzical cu tonalitate alto. 4-5 (Parte din ) partitur─â pentru alto (1). 6 Viol─â1.
alto-reli├ęf sn [At: DA / V: -li├ęv / Pl: ~uri / E: forma╚Ťie hibrid─â, prin ├«nlocuirea lui haut din fr. cu alto, dup─â analogia lui baso-relief] (Scp) Relief ale c─ârui elemente ies ├«n eviden╚Ť─â puternic.
alto-reli├ęv sn vz alto-relief
├üLTO s. m., adj. invar. 1. Voce (de femeie sau de copil) cu timbru grav, situat─â ca registru ├«ntre sopran ╚Öi tenor. 2. S. m., adj. invar. (Instrument de suflat) a c─ârui scar─â corespunde vocii de mai sus. 3. S. m. Viol─â1. ÔÇô Din it., fr. alto.
├üLTO s. m. 1. Voce (de femeie sau de copil) cu timbru grav, situat─â ca registru ├«ntre sopran ╚Öi tenor. 2. Instrument de suflat a c─ârui scar─â corespunde vocii de mai sus. 3. Viol─â1. ÔÇô Din it., fr. alto.
ÁLTO s. m. 1. Voce feminină sau de copil, cu timbru grav, situată ca registru între sopran și tenor. 2. Violă.
├üLTO s. m. 1. Voce (de femeie sau de copil) cu timbru grav, situat─â ca registru ├«ntre sopran ╚Öi tenor. 2. Viol─â. ÔÇô It. alto (fr. alto).
alto1 (saxofon ~) adj. invar.
álto2 s. m.
álto s. m.
ÁLTO s. v. violă.
├üLTO s.m. (Muz.) 1. Voce omeneasc─â cu timbru grav, pe un registru ├«ntre sopran ╚Öi tenor. 2. Viol─â. ÔÖŽ Instrument de alam─â analog saxhornului. [< it., fr. alto].
ÁLTO s. m. 1. voce omenească cu timbru grav, între sopran și tenor. 2. instrument de suflat cu registre corespunzătoare acestei voci. 3. violă. (< it. alto)
├üLTO m. 1) Voce de femeie sau de copil cu timbru grav, situat─â, ca registru, ├«ntre sopran ╚Öi tenor. 2) Instrument de suflat a c─ârui scar─â corespunde vocii men╚Ťionate. 3) Instrument muzical asem─ân─âtor cu vioara, av├ónd dimensiuni mai mari ╚Öi sunete mai grave; viol─â. /<it., fr. alto
*├ílto n. (cuv. it. care ├«nseamn─â ÔÇ×├«naltÔÇŁ). Muz. Voce feme─şasc─â or─ş copil─âreasc─â ma─ş grav─â, ├«ntre sopran ╚Öi tenor (numit─â ma─ş des contralto). Parte c├«ntat─â cu aceast─â voce ├«n cor. Un fel de vioar─â ╚Öi de trompet─â ma─ş mare.
ALTO s. (MUZ.) viol─â.
alto (cuv. it.; < lat. altus ÔÇ×├«naltÔÇŁ) 1. Voce (1) feminin─â grav─â, av├ónd ├«ntinderea ├«ntinderea sol3-mi5 plasat─â ├«n corul* mixt ├«ntre sopran (1) ╚Öi tenor (1). ÔÖŽ ├Än repertoriul de oper─â*, vocii soliste de a. ├«i corespunde vocea de mezzosopran─â* ╚Öi de contralto*. 2. Termen asociat cu diverse instr. (ca sax., saxhornul* ╚Ö.a.) ╚Öi care desemneaz─â instr. care au ├«ntinderea corespunz─âtoare registrului mediu (do3-sol5 aprox.). 3. Denumirea fr. a violei*. 4. Cheie de a., denumire a cheii* de do* de pe linia a treia a portativului*. 5. Vocea (2) a doua, dup─â sopran (3), ├«n structura multivocal─â* (armonic─â, polif.) actual─â; ├«n polif. primitiv─â, a. a fost ÔÇô conform etimologiei ÔÇô o voce ├«nalt─â, situat─â deasupra tenorului (2).

Alto dex online | sinonim

Alto definitie

Intrare: alto
alto substantiv masculin