altitelemétru sn [At: DEX2 / Pl: ~e / E: fr altitélémètre] Instrument cu care se măsoară altitudinea unui punct inaccesibil.

ALTITELEMÉTRU, altitelemetre, s. n. Instrument cu care se măsoară altitudinea unui punct inaccesibil. – Din fr. altitélémètre.

ALTITELEMÉTRU, altitelemetre, s. n. Instrument cu care se măsoară altitudinea unui punct inaccesibil. – Din fr. altitélémètre.

ALTITELEMÉTRU, altitelemetre, s. n. Aparat folosit la determinarea altitudinii unui punct inaccesibil (căruia i s-a măsurat unghiul de înălțime și depărtarea cu ajutorul unui telemetru).

ALTITELEMÉTRU, altitelemetre, s. n. Instrument cu care se măsoară altitudinea unui punct inaccesibil. – Fr.altitélémètre.

altitelemétru (-me-tru) s. n., art. altitelemétrul; pl. altitelemétre

altitelemétru s. n. → telemetru

ALTITELEMÉTRU s.n. Aparat pentru măsurarea altitudinii unui punct inaccesibil. [< fr. altitélémètre].

ALTITELEMÉTRU a. n. aparat pentru măsurarea altitudinii unui punct inaccesibil. (< fr. altitélémètre)

ALTITELEMÉTRU ~e n. Aparat pentru măsurarea altitudinii înălțimilor inaccesibile. /<fr. altitélémetre

ALTI- „înălțime, altitudine”. ◊ L. altus „înalt” > fr. alti-, germ. id., engl. id. > rom. alti-. □ ~col (v. -col1), adj., care crește în regiunea munților înalți; ~graf (v. -graf), s. n., altimetru înregistrator; ~metrie (v. -metrie1), s. f., disciplină care se ocupă cu stabilirea altitudinii punctelor caracteristice ale scoarței terestre; ~metru (v. -metru1), s. n., aparat pentru măsurarea altitudinii față de un nivel de referință. ~telemetru (v. -tele-, v. -metru1), s. n., aparat pentru măsurarea de la distanță a altitudinii unui punct inaccesibil.