altimétru sn [At: LTR / Pl: ~re / E: fr altimètre] Instrument cu care se măsoară altitudinea (față de nivelul mării sau față de o anumită cotă a terenului).

ALTIMÉTRU, altimetre, s. n. Instrument cu care se măsoară altitudinea față de un nivel de referință. – Din fr. altimètre.

ALTIMÉTRU, altimetre, s. n. Instrument cu care se măsoară altitudinea față de un nivel de referință. – Din fr. altimètre.

ALTIMÉTRU, altimetre, s. n. Instrument cu care se măsoară altitudinea.

ALTIMÉTRU, altimetre, s. n. Instrument cu care se măsoară altitudinea. – Fr. altimètre.

altimétru (-me-tru) s. n., art. altimétrul; pl. altimétre

altimétru s. n. (sil. -tru), art. altimétrul; pl. altmétre

ALTIMÉTRU s.n. Instrument de măsură a altitudinii. [< fr. altimètre].

ALTIMÉTRU s. n. instrument pentru măsurarea altitudinii. (< fr. altimètre)

ALTIMÉTRU ~e n. Instrument pentru măsurarea altitudinii. /<fr. altimetre

ALTIMETRU aparat instalat la bordul aeronavelor sau aflat asupra parașutiștilor care indică altitudinea relativă a acestora față de un nivel luat ca referință. Altimetrul poate fi: barometric, funcționând pe principiul măsurării presiunii atmosferice care variază proporțional cu înălțimea și radio, măsurând înălțimea prin folosirea emisiunilor undelor electromagnetice și un post de recepție a undelor reflectate (Sin. radioaltimetru).

ALTI- „înălțime, altitudine”. ◊ L. altus „înalt” > fr. alti-, germ. id., engl. id. > rom. alti-. □ ~col (v. -col1), adj., care crește în regiunea munților înalți; ~graf (v. -graf), s. n., altimetru înregistrator; ~metrie (v. -metrie1), s. f., disciplină care se ocupă cu stabilirea altitudinii punctelor caracteristice ale scoarței terestre; ~metru (v. -metru1), s. n., aparat pentru măsurarea altitudinii față de un nivel de referință. ~telemetru (v. -tele-, v. -metru1), s. n., aparat pentru măsurarea de la distanță a altitudinii unui punct inaccesibil.