Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru alternan╚Ť─â

altern├ín╚Ť─â sf [At: POPOVICI-KIRILEANU, B. 29 / Pl: ~╚Ťe / E: fr alternance] 1 Schimbare. 2 (Fiz) Totalitatea valorilor dintr-o semiperioad─â a unui fenomen alternativ, ├«ncep├ónd cu momentul ├«n care valoarea m─ârimii alternative trece prin zero. 3-4 (Fon) Schimbarea (calit─â╚Ťii sau) cantit─â╚Ťii unei vocale la cuvintele din aceea╚Öi familie sau ├«n cursul flexiunii aceluia╚Öi cuv├ónt.
ALTERN├üN╚Ü─é, alternan╚Ťe, s. f. 1. ├Änsu╚Öirea de a alterna; revenire succesiv─â. 2. Schimbare regulat─â a unui sunet din tem─â prin altul, ├«n flexiune sau ├«n familia lexical─â. ÔÇô Din fr. alternance.
ALTERN├üN╚Ü─é s. f. 1. Insu╚Öirea de a alterna; revenire succesiv─â. 2. Schimbare regulat─â a unui sunet din tem─â prin altul ├«n flexiune sau ├«n familie lexical─â; ablaut. ÔÇô Din fr. alternance.
ALTERN├üN╚Ü─é, alternan╚Ťe, s. f. 1. Revenire prin alternare; perindare. Alternan╚Ť─â de roci tari ╚Öi de roci slabe. 2. Varia╚Ťie a vocalelor sau consoanelor ├«ntr-un cuv├«nt sau ├«n familia unui cuv├«nt, folosit─â de limb─â pentru a diferen╚Ťia formele gramaticale ale aceluia╚Öi cuv├«nt sau (├«mpreun─â cu sufixul) derivatele unui cuv├«nt de forma lor de baz─â. Schimbarea vocalei ├«n ┬źjoc-joac─â-juc─âm┬╗ constituie o alternan╚Ť─â vocalic─â; schimbarea consoanei ├«n ┬źgros-gro╚Öi┬╗ constituie o alternan╚Ť─â consonantic─â.
ALTERN├üN╚Ü─é, alternan╚Ťe, s. f. Revenire prin alternare. ÔÖŽ Varia╚Ťie a vocalelor sau a consoanelor ├«ntr-un cuv├ónt sau ├«n cuvintele din aceea╚Öi familie, folosit─â de limb─â pentru a diferen╚Ťia diversele forme gramaticale sau derivatele unui cuv├ónt. ÔÇô Fr. alternance.
altern├ín╚Ť─â s. f., g.-d. art. altern├ín╚Ťei; pl. altern├ín╚Ťe
altern├ín╚Ť─â s. f., g.-d. art. altern├ín╚Ťei; pl. altern├ín╚Ťe
ALTERNÁNȚĂ s. v. alternare.
ALTERN├üN╚Ü─é s.f. 1. Schimbare care se petrece alternativ, r├ónd pe r├ónd; alternare, perindare. 2. (Lingv.) Schimbare a sunetelor unui cuv├ónt sau a cuvintelor apar╚Ťin├ónd unei familii, cu ajutorul c─âreia se marcheaz─â diferen╚Ťa dintre formele gramaticale sau dintre derivate ╚Öi cuv├óntul de baz─â. [< fr. alternance].
ALTERN├üN╚Ü─é s. f. 1. ├«nsu╚Öirea de a alterna. ÔŚŐ procedeul de decorare prin utilizarea alternativ─â a dou─â motive, elemente. 2. (lingv.) schimbare a sunetelor unui cuv├ónt sau a sunetelor cuvintelor apar╚Ťin├ónd unei familii. ÔÖŽ ~ vocalic─â = alternan╚Ť─â ├«ntre vocalele din tema unui cuv├ónt; apofonie; ~ consonantic─â = alternan╚Ť─â prin consoane. (< fr. alternance)
ALTERNÁNȚĂ ~e f. 1) Caracter alternativ. 2) lingv. Proces care constă din schimbarea regulată a unui sunet din tema unui cuvânt în formele flexionare sau în familia unui cuvânt. ~ vocalică. ~ consonantică. /<fr. alternance
*altern├ín╚Ť─â f., pl. e (d. alternant; fr. alternance). Ac╚Ťiunea de a alterna: alternan╚Ťa straturilor ├«n terenele stratificate. Bot. Dispozi╚Ťiunea frunzelor ╚Öi florilor alterne.
ALTERN├üN╚Ü─é (< fr. {i}) s. f. 1. ├Änsu╚Öirea de a alterna. 2. (FIZ.) Totalitatea valorilor luate de o m─ârime alternativ─â ├«n decursul unei semiperioade cuprinse ├«ntre dou─â momente ├«n care valoarea m─ârimii este nul─â. 3. (GEOL.) Repetarea succesiv─â pe vertical─â a dou─â sau mai multe tipuri de roci sau forma╚Ťiuni geologice, de grosimi apropiate, ├«n coloana stratigrafic─â a unei regiuni. 4. (LINGV.) Schimbare regulat─â a unui sunet din tem─â prin altul, ├«n flexiune sau ├«n familia lexical─â: poate fi consonantic─â (ex. schimbarea lui s ├«n ╚Ö: des-de╚Öi, a lui t ├«n ╚Ť: t─âiat-t─âia╚Ťi) sau vocalic─â (ex. carte-c─âr╚Ťi); ablaut, apofonie. 5. (ARHIT.; ARTE PL.) Procedeu decorativ const├«nd ├«n repetarea regulat─â a dou─â motive (├«n arte decorative) sau a dou─â elemente (├«n arhitectur─â).

Alternan╚Ť─â dex online | sinonim

Alternan╚Ť─â definitie

Intrare: alternan╚Ť─â
alternan╚Ť─â substantiv feminin