altercație sf [At: CĂLINESCU, E. O. II, 34 / V: (înv) ~iune (pl: -ni) / Pl: ~ii / E: fr altercation] 1 Schimb violent de cuvinte. 2 (Pex) Ceartă.

ALTERCÁȚIE, altercații, s. f. Schimb violent de cuvinte între două sau mai multe persoane. – Din fr. altercation, lat. altercatio, -onis.

ALTERCÁȚIE, altercații, s. f. (Livr.) Schimb violent de cuvinte între două sau mai multe persoane. – Din fr. altercation, lat. altercatio, -onis.

ALTERCÁȚIE, altercații, s. f. (Rar) Schimb violent de cuvinte; ceartă. Am avut cu ea și altercații. IBRĂILEANU, A. 28. – Variantă: altercațiúne (DUMITRIU, B. F. 161) s. f.

ALTERCÁȚIE, altercații, s. f. (Rar) Schimb violent de cuvinte; ceartă. – Fr. altercation (lat. lit. altercatio, -onis).

altercáție (dispută) (-ți-e) s. f., art. altercáția (-ți-a), g.-d. art. altercáției; pl. altercáții, art. altercáțiile (-ți-i-)

altercáție s. f. (sil. -ți-e), art. altercáția (sil. -ți-a), g.-d. art. altercáției; pl. altercáții, art. altercáțiile (sil. -ți-i-)

ALTERCÁȚIE s.f. Ceartă; dispută violentă, schimb de cuvinte grele. [Gen. -iei, var. altercațiune s.f. / cf. fr. altercation, lat. altercatio].

ALTERCÁȚIE s. f. ceartă; dispută violentă. (< fr. altercation, lat. altercatio)

ALTERCÁȚIE ~i f. livr. Schimb de insulte; dispută violentă; ceartă; sfadă. [G.-D. altercației; Sil. -ți-e] /<fr. altercation, lat. altercatio, ~onis

altercați(un)e f. ceartă, dispută.