alteță definitie

19 definiții pentru alteță

altéță sf [At: (a. 1866) URICARIUL VII, 239/18 / Pl: ~țe / E: it altezzaJ 1 Titlu de cinste dat prinților și prințeselor dintr-o casă domnitoare Si: înălțime, Mărie. 2 Persoană care poartă titlul de alteță (1).
ALTÉȚĂ, altețe, s. f. (Adesea folosit ca formulă de adresare) Titlu dat principilor și principeselor dintr-o casă domnitoare; persoană care poartă acest titlu. – Din it. altezza, fr. altesse.
ALTÉȚĂ, altețe, s. f. (Adesea folosit ca formulă de adresare) Titlu dat principilor și principeselor dintr-o casă domnitoare; persoană care poartă acest titlu. – Din it. altezza, fr. altesse.
ALTÉȚĂ, altețe, s. f. Titlu dat într-un regim monarhic principilor și principeselor dintr-o casă domnitoare.
ALTÉȚĂ, altețe, s. f. Titlu dat principilor și principeselor dintr-o casă domnitoare. – It. altezza (fr. altesse).
Altéța Sa loc. pr., g.-d. Altéței Sale (abr. A.S.); pl. Altéțele Lor
Alteța Voástră loc. pr., g.-d. Alteței Voástre
altéță (titlu) s. f., art. altéța, g.-d. art. altéței; pl. altéțe
Altéță (termen de adresare) s. f.
Altéțele Voástre loc. pr.
Altéța sa (voastră) s. f. + adj., g.-d. art. Altéței sale (voastre)
altéță s. f., art. altéța, g.-d. art. altéței, pl. altéțe
Altéță (termen de adresare) s. f.
Altéțele lor (voastre) s. f. + pr.
ALTÉȚĂ s.f. Titlu dat principilor și principeselor; înălțime. [Pl. -țe. / < it. altezza].
ALTÉȚĂ s. f. titlu dat principilor și principeselor. (< it. altezza)
ALTÉȚĂ ~e f. Titlu dat principilor și principeselor. [G.-D. alteței] /<it. altezza, fr. altesse
alteță f. titlu de onoare dat principilor și principeselor.
*altéță f., pl. e (fr. altesse, d. it. altezza, înălțime). Titlu de onoare dat principilor și principeselor.

alteță dex

Intrare: alteță
alteță substantiv feminin