Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

18 defini╚Ťii pentru altar

alt├ír1 sn [At: PSALT. SCH. 76/2 / V: (├«rg) -i, -tariu / S: (├«nv) -tari / Pl: ~e, (rar) ~uri / E: lat altarium] 1 Parte a bisericii ├«n care preotul oficiaz─â liturghia ╚Öi care este desp─âr╚Ťit─â de naos prin catapeteasm─â. 2 (Fig) Biseric─â. 3 (Pex) Religie. 4 (Pfm) Cununie religioas─â. 5 Ridic─âtur─â din p─âm├ónt, piatr─â etc., pe care se aduceau, ├«n vechime, jertfe zeilor. 6 Monument sacru. 7 Mas─â de cult pe care se oficiaz─â liturghia, ├«n biserica cre╚Ötin─â. 8 (├Äe) Pe ~ ul patriei (Sacrific├óndu-se) pentru patria sa. 9 (Teh) Perete de material refractar situat ├«n spatele unui focar pentru a dirija flac─âra.
alt├ír2 sn [At: FR├éNCU ÔÇô CANDREA, M. 97 / Pl: ~e / E: nct] (Mun; ├«nv) Scrin ├«n care se p─âstrau documentele, banii etc.
al╚Ť├ír sm vz ar╚Ťar
ALT├üR, altare, s. n. 1. Parte a bisericii, desp─âr╚Ťit─â de naos prin catapeteasm─â, ├«n care se oficiaz─â liturghia. ÔÖŽ Mas─â de cult, simbol al lui Hristos, pe care se oficiaz─â liturghia, ├«n Biserica cre╚Ötin─â. 2. Ridic─âtur─â din piatr─â, p─âm├ónt sau lemn pe care, ├«n Antichitate, se aduceau jertfe zeilor. 3. (├Än expr.) Pe altarul patriei = (sacrific├óndu-se, f─âc├ónd totul) pentru patria sa. 4. (Tehn.) Perete de material refractar situat ├«n spatele unui focar pentru a dirija flac─âra. ÔÇô Lat. altarium.
ALT├üR, altare, s. n. 1. Parte a bisericii, desp─âr╚Ťit─â de naos prin catapeteasm─â, ├«n care se oficiaz─â liturghia. ÔÖŽ Mas─â de cult pe care se oficiaz─â liturghia, ├«n biserica cre╚Ötin─â. 2. Ridic─âtur─â din piatr─â, p─âm├ónt sau lemn pe care, ├«n antichitate, se aduceau jertfe zeilor. 3. (├Än expr.) Pe altarul patriei = (sacrific├óndu-se, f─âc├ónd totul) pentru patria sa. 4. (Tehn.) Perete de material refractar situat ├«n spatele unui focar pentru a dirija flac─âra. ÔÇô Lat. altarium.
ALT├üR, altare, s. n. 1. Parte a bisericii, desp─âr╚Ťit─â de naos prin catapeteasm─â, ├«n care se oficiaz─â liturghia. Popa l-a ponegrit ╚Öi ├«n altar pe Cuzea. PAS, L. I 10. ╚śi-avea o fat─â, fata lui Icoan─â-ntr-un altar s-o pui CO╚śBUC, P. I 53. 2. Ridic─âtur─â din piatr─â, p─âm├«nt sau lemn, pe care, ├«n vechime, se aduceau jertfe zeilor. (Fig.) Dar poate nu e dat oricui S─â-nal╚Ťe un altar c─âminului. BENIUC, V. 25.
ALT├üR, altare, s. n. 1. Parte a bisericii, desp─âr╚Ťit─â de naos prin catapeteasm─â, ├«n care se oficiaz─â liturghia; fig. religia cre╚Ötin─â. 2. Ridic─âtur─â din piatr─â, p─âm├ónt sau lemn pe care, ├«n vechime, se aduceau jertfe zeilor. [Var.: (├«nv.) olt├ír s. n.] ÔÇô Lat. altarium.
altár s. n., pl. altáre
altár s. n., pl. altáre
ALTÁR s. (BIS.) 1. (la creștini) sanctuar, (rar) pristol, (înv. și pop.) oltar, (înv.) jertfelnic, trebnic. 2. tabernacul.
alt├ír (alt├íre), s. n. ÔÇô Parte a bisericii ├«n care se oficiaz─â liturghia. ÔÇô Var. altariu (├«nv.). Megl. altar, istr. altor. Lat. alt─ür sau alt─ürium (Pu╚Öcariu 68; Candrea-Dens., 49; REW 381; DAR; Philippide, II, 631); cf. alb. ljter, it. altare, prov., sp., port. altar. Exist─â ├«n rom. ╚Öi dubletul oltar, din sl. ol┼ştar─ş (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 227; Cf. G├íldi, Dict., 148), cf. bg., sb., cr., slov., rus. oltar, ceh., mag. olt├ír. Forma oltar este ├«nv.
ALTÁR ~e n. 1) Parte într-o biserică în care preotul oficiază liturghia. 2) Masă de cult pe care se oficiază liturghia în biserica creștină. 3) (în antichitate) Loc ridicat sau masă pe care se aduceau jertfe zeilor. /<lat. altarium
altar n. 1. mas─â pentru sacrificii (la necre╚Ötini); 2. sf. mas─â unde preotul s─âv├ór╚Öe╚Öte leturghia; 3. chiliu╚Ťa din dosul iconostasului, ├«n mijlocul c─âreia sÔÇÖafl─â sf. mas─â sau prestolul; 4. fig. cult, religiune: al dragostei altar AL. [Lat. ALTARE, pe l├óng─â slavicul oltar, de aceea╚Ö origin─â: dublet lexic latino-slav ca s├ónt ╚Öi sf├ónt].
oltar n. forma bisericeasc─â ╚Öi popular─â pentru altar; fig. s─â mai v─ârs o lacrim─â pÔÇÖal inima-╚Ťi oltar GR. AL. [Slav. OLTAR┼Č (din lat. ALTARE)].
alt├ír n., pl. e (lat. altarium, altare ╚Öi altar, d. altus, ├«nalt; it. altare, fr. autel). La Roman─ş, r├«dic─âtura pe care se ardea┼ş victimele la sacrifici┼ş. La cre╚Ötin─ş, acea parte a biserici─ş unde serve╚Öte preutu ╚Öi unde e sf├«nta mas─â. ÔÇô Vech─ş (╚Öi az─ş rar) ╚Öi oltar, d. vsl. ol┼ştar─ş, bg. oltar, ung. olt├ír (tot d. lat.).
ALTAR s. (BIS.) 1. (la creștini) sanctuar, (rar) pristol, (înv. și pop.) oltar, (înv.) jertfelnic, trebnic. 2. (la vechii evrei) tabernacol.
PIATRA ALTARULUI, st├ónc─â singuratic─â, sub forma unui pilon, cu abrupturi accentuate, reprezent├ónd un martor de eroziune, situat─â ├«n m-╚Ťii Giurgeu, alc─âtuit─â din calcare mezozoice. Domin─â valea Bicazului ├«n chei. Alt.: 1.200 m. Alpinism.
altar, altare s. n. restaurant; bar

Altar dex online | sinonim

Altar definitie

Intrare: altar
altar
Intrare: al╚Ťar
al╚Ťar